Crizele constante și conflictualitățile din ultimii ani, care au afectat Colegiul Național „Unirea”, au înainte de toate o cauză comună: situația de provizorat în care se află sediul și funcționează unitatea de învățământ. Imobilele în care își desfășoară activitatea Colegiul Național „Unirea” au fost retrocedate definitiv Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Alba-Iulia, respectiv Fundației Statusul Romano-Catolic din Transilvania (cu sediul în Cluj-Napoca, str. A. Einstein nr. 2, jud. Cluj) pe calea instanțelor de judecată, în 2004.
Primăria Târgu-Mureș a încheiat, în anul 2014, un contract de închiriere, pe o perioadă de 20 de ani, pentru clădirile în care își desfășoară activitatea C.N. „Unirea”, plătind bisericii respective o chirie considerabilă, însumând 24.990,28 lei/lună, pentru ca ,,Unirea” să-și poată desfășura activitatea… Din păcate, postura de chiriaș a blocat investițiile necesare în modernizarea clădirii, amenajarea și dotarea laboratoarelor, utilare la nivelul standardelor necesare pentru performanță și eficiență ș.a.
La Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Târgu-Mureș, a fost depusă, la finele anului 2014, o sesizare privind săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, faptă posibil comisă cu ocazia procedurii de retrocedare către Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia a imobilului din mun. Târgu-Mureș, str. Mihai Viteazul, în care funcționează Colegiul Național „Unirea”. Recent, în urma cercetărilor desfășurate, s-a dispus clasarea cauzei respective.
Iată, pe scurt, câteva dintre concluziile Ordonanței de clasare a respectivei cauze, document complex din care redăm doar esența:
„Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în prezentul dosar apreciem că în cauză există indicii că respectiva Comisie Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, a procedat, în mod nelegal, la această retrocedare a imobilului situat în Tîrgu Mureș str. Mihai Viteazul nr. 15-17, către Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia, ceea ce a creat un folos necuvenit entității religioase beneficiare și o vătămare a intereselor legitime ale Municipiului Tîrgu-Mureș și ale Colegiului Național „Unirea”, instituția de învățământ în folosința căreia se afla respectivul imobil.
Cu toate acestea, se constată că în cauză există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv cea prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) C. pr. pen., în concret împrejurarea că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Astfel, constatăm că fapta de abuz în serviciu, reclamată a fi fost săvârșită de către membrii Comisiei Speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase, din cadrul Guvernului României, s-a comis la data de 20.09.2004, prin emiterea Deciziei nr. 378.
Plângerea penală a fost formulată la data de 27.11.2014 și înregistrată la organele de urmărire penală ulterior acestei date.
Pentru infracțiunea în discuție, se observă că legea penală mai favorabilă este Noul Cod Penal, coroborat cu forma actualizată a Legii nr. 78/2000. Potrivit art. 297 alin. (1) din C. penal rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 republicată, maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de abuz în serviciu este de 7 ani plus o treime, adică 9 ani și 4 luni.
În conformitate cu art. 154 alin. (1) lit. c) C. penal, termenul general de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, în cazul pedepselor prevăzute de lege mai mari de 5 ani, dar care nu depășesc 10 ani. De asemenea, se constată că acest termen nu a fost întrerupt prin nici un act de procedură. De altfel, acest lucru nici nu ar fi fost posibil, deoarece fapta a fost sesizată la data de 10.12.2014, iar termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la data de 20.09.2012, la o dată cu mult anterioară înregistrării actului de sesizare.
Prin urmare, se dispune clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de abuz în serviciu, faptă prev. și ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. Penal, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. penal.”
Cu alte cuvinte, „prinde orbul, scoate-i ochii”… Cert este că, dacă mai spera cineva ca respectivele imobile să revină firesc în proprietatea statului român, această posibilitate s-a spulberat. Comparativ însă cu retrocedările făcute mărinimos de către statul român și adeseori oneros, cu complicitatea unor funcționari publici sau demnitari, cum s-a întâmplat în cazul imobilelor în care funcționează azi Colegiul Național „Unirea”, trebuie arătat că împărăteasa Maria Tereza a creat trei Fonduri mari aferente edificării acestor clădiri – de religie, de studii și de burse ardelene, pe teritoriul României, și alte trei similare pe teritoriul Ungariei. Cele ungare au rămas și sunt administrate și în prezent de către statul ungar, prin Ministerul învățământului și Cultelor, iar cele ardelene, deși au fost administrate de stat aproape 100 de ani, din anul 1866, ulterior au fost cedate în administrare Statusului Romano-Catolic Ardelean, (ca urmare a cererii acestuia formulată către împărat), până în anul 1932, când prin Acordul de la Roma au fost date în administrarea Ordinariului Catolic de rit latin de Alba Iulia. Această entitate a administrat legal, nu se știe dacă și în fapt, respectivele Fonduri până în anul 1948, când Statul Român comunist a denunțat Concordatul din 1927.
Imobilele au trecut prin naționalizare în favoarea Statului român în anul 1949. Efectiv niciun document ori înscris nu vine să facă dovada faptului că acest Status Romano-Catolic sau Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba lulia, ori Biserica Romano-catolică din Tîrgu-Mureș au fost vreodată proprietarii imobilului în cauză.
Adresez un apel public Consiliului local și Primăriei municipiului Târgu-Mureș să inițieze și asume un proiect de edificare a unui nou campus școlar modern, demn de prestigiul și importanța Colegiului Național „Unirea” din Târgu-Mureș. Această unitate de învățământ trebuie să scape de provizorat, chirii și conflicte perpetue în existența sa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *