La interpelările pe care le-am adresat, recent, deopotrivă primului-ministru al României, Vasilica Viorica Dăncilă, precum și ministrului Afacerilor Externe, Teodor Meleșcanu, a catadicsit să-mi răspundă doar cel din urmă. Sesizam că apar frecvent în spațiul public, prin mass-media, declarații subminatoare la adresa statului român și chiar belicoase la adresa României, din partea unor oficiali ai Ungariei, iar Guvernul României nu reacționează în astfel de situații, nici măcar diplomatic, după cum s-ar cuveni…
Mai întâi, vicepremierul Ungariei, Zsolt Semjen, responsabil pentru politicile naționale, a pretins autonomie teritorială pentru Ținutul Secuiesc, autonomie culturală pentru Partium (nord-vestul României) și autonomie pe bază personală în zona de sud a Transilvaniei, susținând că Ungaria va oferi tot sprijinul necesar pentru asta. Apoi, același vicepremier a atacat problemele învățământului superior din România calificând drept „tragică” unificarea Universității de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș cu Universitatea „Petru Maior” din același municipiu. Cu mult tupeu, demnitarul maghiar a subliniat că, dacă nu mai există cale de întoarcere, Ungaria este dispusă să creeze un cadru de funcționare, pe modelul Universității „Sapientia”, secției maghiare de la UMF Târgu-Mureș. Adică, s-a făcut mesagerul unui șantaj clar și inadmisibil în relațiile bilaterale, manifestând fără nicio sfială și o ingerință în problemele educației, întrucât acestea țin de competența internă exclusivă a statului român! Evident, nu am avut pe seama acestor declarații revoltătoare ale oficialului ungar nicio reacție din partea Guvernului României.
În răspunsul la interpelarea mea, ministrul Afacerilor Externe, Teodor Meleșcanu, susține că „am manifestat preocupare față de intensificarea declarațiilor oficialilor ungari pe teme care țin strict de afacerile interne ale României precum și față de perpetuarea afirmațiilor legate de așa-zisa nerespectare de către România a standardelor în domeniul protecției drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale pentru a justifica susținerea, de către Ungaria, a autonomiei teritoriale pe criterii etnice. Am atras atenția asupra faptului că declarațiile publice ale oficialilor ungari sunt neconforme normelor și uzanțelor internaționale, fiind contrare logicii dialogului bilateral care stă la baza oricărei relații de cooperare între state.
Am menționat că acuzațiile referitoare la nerespectarea, de către statul român, a drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale sunt total nefondate și am atras atenția că în discursul politic autoritățile ungare abordează un standard dublu, făcând astfel trimitere la drepturile pe care statul ungar ar trebui să le garanteze minorității române de pe teritoriul său.”
Am asistat uluiți, mai apoi, la declarațiile premierului Ungariei, Viktor Orban, de la Băile Tușnad, care invoca ,,granițele din prezent ale Ungariei”, de parcă acestea ar avea un caracter temporar și elastic. Apoi, ne-a spus-o de la obraz că Centenarul României nu reprezintă vreun motiv de sărbătoare pentru Ungaria, reiterând și sloganul lansat în această privință, conform căruia „Transilvania a existat înainte ca România modernă să existe” iar noi, românii, pesemne eram pe nicăieri… Apoi, în aceeași cheie, a arătat că „ar trebui să privim Transilvania ca pe o resursă”, acest plural „privim” echivalând, practic, autoritatea Bucureștiului asupra Transilvaniei cu cea a Budapestei. Peste toate însă, am aflat o concluzie stupefiantă a premierului Orban, anume că ,,de o sută de ani România modernă nu știe ce să facă cu cei peste un milion de maghiari care trăiesc aici” iar însuși a descoperit „grozăvia”, a aflat soluția miracol și ne-a transmis o ofertă de business „promoțională” – „să construim împreună Bazinul Carpatic”.
Eu mă așteptam ca măcar vreun oficial român de rang înalt să-l însoțească la Băile Tușnad pe Viktor Orban și poate să-l întrebe, tot de la obraz, ce se mai aude oficial în legătură cu averea lui Emanoil Gojdu, făcută uitată prin Budapesta, unde nu a funcționat niciodată principiul „restitutio in integrum”?! Doar guvernările României s-au dovedit mai „fraiere” și generoase până la prostie în această privință. Să-l întrebe ce înțelege prin „resursa” Transilvania, care aparține în exclusivitate României, și ce construcții unilaterale visează prin Bazinul Carpatic, situat în afara granițelor Ungariei, câtă vreme nu își prezintă proiectele chiar Guvernului României?! Deși, în privința gazului românesc din Marea Neagră, am văzut cum salivează prin politica externă și ce strofocări intense face Orban pentru a prelua exclusivitatea asupra gazoductului BRUA.
Din această perspectivă, mă întreb câte „parale” mai fac, în realitate, și cât mai contează susținerile ministrului Afacerilor Externe, Teodor Meleșcanu, conform răspunsului transmis la interpelarea mea?! Din păcate, nu valorează nici măcar cât costul hârtiei pe care mi-a expediat-o pe cale oficială. Iată cum „bate câmpii” demagogic și autosuficient cel în cauză: „În același context al sprijinului acordat minorităților naționale solicităm în mod constant părții ungare să respecte principiile de drept internațional, normele internaționale și standardele relevante atât în ceea ce privește substanța respectării acestor drepturi, cât și în ceea ce privește limitele implicării statului înrudit în protecția persoanelor aparținând minorității sale naționale de pe teritoriul altui stat. Cu referire la conduita promovată de România în relația bilaterală cu Ungaria, menționez că urmărim în permanență evitarea transmiterii unor mesaje contondente care să exacerbeze sensibilități sau să creeze tensiuni, precum și abordarea unei atitudini generale echilibrate.”
Nicio problemă așadar dinspre M.A.E., Teodor Meleșcanu e cu letargia și îl ia ațipeala unei venerabile vârste, pe când Viktor Orban și reprezentanții guvernului său nu evită să (ne) transmită mesaje contondente chiar din inima României și nu este defel preocupat de indicațiile prețioase ale domnului Meleșcanu, nici de exacerbarea sau crearea de tensiuni… Discursul premierului Ungariei este chiar unul revanșard, revizionist iar multe dintre afirmațiile sale reprezintă, fără îndoială, un afront direct în privința suveranității României. Despre doamna premier Vasilica Viorica Dăncilă nu am spus nimic, în acest context, pentru că era oricum degeaba, întrucât nu pricepe nimic din aceste probleme, nici din altele specifice și grave, aferente competențelor funcției pe care o ocupă degeaba. Pardon, doar pentru a face de râs România. Gândiți-vă pentru o clipă că soarta noastră, a românilor, ar depinde de o confruntare politică directă Orban – Dăncilă. Doamne, ferește-ne!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *