21 Nov 2018
November 21, 2018

Putem întrucâtva ierta dar nu uităm!

0 Comment

În prezent, mulți neaveniți ne dau lecții de istorie nouă, românilor, clamează europenismul și valorile culturale identitare, ne vorbesc despre drepturi și libertăți etnice și vehiculează soluția salvatoare a autonomiei teritoriale, urmărindu-și de fapt propriile interese meschine, subminatoare etnic, contrare ordinii constituționale și statului de drept. Întrucât ne aflăm în acest an al Centenarului Marii Uniri, vă reamintesc, prin similitudine, cum i-au tratat pe români strămoșii vajnicilor promotori ai separatismului teritorial, ai enclavizării etnice de azi.
În acest an, s-au împlinit 450 de ani de când Dieta Transilvaniei a emis Edictul de la Turda, care prevedea că „Românii sunt tolerați numai, și aceasta numai provizoriu în această țară, atâta timp cât va place principelui domnitor și nobililor”. Astfel, populația majoritară românească avea o condiție cetățenească inferioară iar religia ortodoxă era nerecunoscută oficial, cu statut de tolerată.
Într-o astfel de abordare legislativă, printr-un tratament injust și înjositor de care au avut parte românii, deși reprezentau populația majoritară în Transilvania, în 1711, „Congregația tuturor nobililor din Turda” ia decizia de a-i izgoni pe români din oraș, nobilii fiind îngrijorați de faptul că datele demografice se modificaseră în defavoarea maghiarilor și sașilor: „Aflăm ca românii se înmulțesc foarte tare printre noi, în paguba noastră. Orașele și satele vechi, frumoase și locuite de maghiari și sași, întru atât sunt pustiite de locuitori, prin înmulțirea românilor, că acum nu mai auzim de ele.”
Mai mult, un decret privind orașul Târgu-Mureș, prevede că „În anul 1759, ziua 15 a lunii decembrie, fiind adunare festivă, atât a marelui consiliu cât și a comunității celor o sută de bărbați, s-a hotărât că (…) orice om de neam valah nu poate, cu nici un preț, cumpăra proprietate în oraș, ba nu poate căpăta nici pământ din hotarul orașului, fie acesta de fânaț sau arător; nimeni din cetățenii orașului să nu-i ajute să prospere, ori să-i primească la lucru și cu atât mai vârtos să nu le dea loc să se așeze în oraș (…) ci să-i denunțe primarului. Cei care vor contraveni acestui ordin, vor fi aspru pedepsiți.” (Documentul de află în depozitul Arhivelor Naționale din Târgu-Mureș.)
Vor mai trece aproape trei secole de la Edictul Dietei de la Turda când, la 29 mai 1848, o altă Dietă, cea de la Cluj, va declara că în Transilvania există o singură națiune, cea maghiară, și va proclama unirea acesteia cu Ungaria. Anexarea la Ungaria a unui teritoriu care nu-i aparținuse niciodată, fără să țină cont de dorințele și protestele celorlalte două națiuni, românii și sașii, a constituit germenele unui război civil nimicitor. În cursul său, conform istoricului Gelu Neamțu, „ca expresie a intoleranței religioase au fost arse complet 41 de biserici ortodoxe și 30 de biserici greco-catolice, iar 12 biserici greco-catolice arse parțial, numai pentru că erau românești.” 319 biserici ortodoxe și 396 biserici greco-catolice au fost jefuite în întregime.
După încă un secol, în Transilvania cedată Ungariei, prin Dictatul de la Viena din septembrie 1940, în județele Covasna, Harghita, Mureș, Sălaj și Bihor vor fi distruse prin dărâmare, dinamitare și incendiere alte zeci de biserici ortodoxe și greco-catolice, altele fiind devastate și jefuite. Acestea sunt adevăruri istorice dureroase pentru români.
Putem întrucâtva ierta dar nu uităm!
Nu ne mai provocați!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *