UNCIA DE VISE

  • Poezie [ti_audio name=”Uncia de vise”] Versuri: Marius Paşcan, recită: Florin Piersic, Cristian Stanca, Ofelia Popii, Nicolae Mihoc, Marian Râlea, Stanca Jabeniţan, Theo Marton, Serenela Mureşan, Cătălin Mândru, Adrian Matioc, Elena Purea, Costin Gavaza, Cristina Ragoz, Marius Turdeanu.

În aproapele sfârşit de primăvară al lui 2010, într-o blândă după-amiază, am regăsit în faţa atât de bine ştiutului microfon de radio…Poezia. Poezia într-o formă nouă, contemporană şi totuşi atât de familiară mie. Am regăsit o poezie complicată în expresiile ei – şi în acelaşi timp – profundă, dură uneori şi în acelaşi timp provocatoare. O poezie care m-a dus cu gândul la Nichita Stănescu, cel căruia îi mărturiseam cu sfială, cu modestie, că pictura lui – făcută cu penel de vorbe – îmi este uneori dificil de descifrat. Am acceptat şi de data asta provocarea şi nu am regretat. M-a impresionat amestecul de stări pe care l-am intuit şi l-am ştiut ca aparţinând poetului Marius Paşcan, prea tânarului poet uneori, pentru o conştientizare atât de exactă a unor realităţi existenţiale.

Cu toată aprecierea şi prietenia,

Florin Piersic


Fără îndoială, “Uncia de vise” a lui Marius Paşcan consacră o voce distinctă în peisajul literar ardelean, cu un discurs fundamental reflexiv, fin impregnat sarcastic şi elegaic, dar şi cu o vascularizare metaforică vie, palpitândă şi în acelaşi timp perfect reglată de o metrică internă adesea fără cusur. “Uncia de vise” este cu mult mai mult decât un volum de debut al unui autor ce-şi caută traiectoria pe orbita literară, este, fărădoar şi poate, după 20 de ani de sedimentaţie, o fulgurantă descărcare de gestiune estetică, la care eul liric recurge în faţa ameninţării cu insolvenţa fiinţială.

Marius Însurăţelu


”De fapt, în multe poeme ale acestui volum putem regăsi reflexe ale biograficului, accente ale cotidianităţii, forme ale trăirii „clipei de acum”, cum ar zice Nichita Stănescu. Poetul, un „Ulise de serviciu”, adulmecă „parfum de nemurire”, vrea „o îmbucătură de absolut”, declamă admiraţii, îşi tratează „frica singurătăţii”, îşi oblojeşte ochii „cu idealuri fotogenice”, este „bolnav de nesigur”, are sufletul zdrelit de „ţăndările neliniştilor”, este îngrijorat de „avalanşa de surogate” care copleşesc perimetrul eului, dedându-se totodată, cu delicii epicureice, „bucuriilor casnice”.

Prof. univ. Dr. Iulian Boldea