01 Apr 2021
April 1, 2021

„Cine uită nu merită”

În 26 iunie 1940, în urma semnării Pactului Ribbentrop-Molotov, parte a României, Basarabia și nordul Bucovinei au fost cedate Uniunii Sovietice. În urma acestui pact, 3 milioane de români au ajuns pe un teritoriu străin în care originile, tradiția, cultura și religia lor nu erau acceptate. Pentru a opri plecarea masivă a refugiaților către România, sovieticii au întărit patrulele de la granițe și îi împușcau pe românii care încercau să treacă.

În urma unor zvonuri propagate de bolșevici, conform cărora românilor le era permisă temporar trecerea graniței, pe 1 aprilie 1941, într-o zi de Paști, câteva mii de români din mai multe sate de pe valea Siretului s-au îndreptat către granița sovieto-română purtând un steag alb și însemne religioase (icoane și cruci din cetină).

La trei kilometri de graniță, în locul numit Poiana Varnița, peste 3.000 de oameni au fost surprinși de soldații sovietici care-i așteptau ascunși în pădure. Cea mai mare parte dintre acești români, din rândul cărora făceau parte și femei, copii, au dorit să se refugieze în țara lor iar pentru această „vină” au fost secerați fără milă de gloanțe. Cei care au scăpat au fost mai apoi spintecați de cavalerie.

După masacru, în noaptea de 12 spre 13 iunie din același an, 13.000 de români au fost deportați în Siberia și Kazahstan.

În prezent, localitatea Fântâna Albă se află pe teritoriul Ucrainei.

Un gând pios și o lacrimă în memoria acestor victime ale regimului sovietic totalitar, dintr-o istorie nedreaptă și însângerată pentru români. „Cine uită nu merită” (Nicolae Iorga).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *