Pentru mine este înfiorătoare, în această perioadă, evaluarea cotidiană insensibilă a vieții și a morții, prin raportare fortuită la procente și banalizarea lor. De genul: păi nu e mare lucru, Covid-19 ucide doar 1-2% din numărul celor infectați. Alții, mai cu ștaif medical, zic că nu e cine știe ce pagubă dacă doar câteva zeci de oameni au făcut tromboze, din cauza vaccinului Astra-Zeneca, iar acestea le-au fost fatale și au murit.

Se poate continua printr-un experiment generalizat, tratându-i pe oameni ca pe cobai, și lăsăm astfel evoluționismul, prin selecția naturală, să stabilească granița morții, precum în teoriile lui Charles Darwin. Adică, supraviețuiește doar cel puternic, „supraomul” cum îl prezenta filosoful Friedrich Nietzsche, întrucât caritatea, smerenia și mila ar fi doar rezultatul universalizării stării de sclavi. Ce porcărie!

I-aș întreba pe respectivii „statisticieni” cu suflete pietrificate ce ar zice dacă înșiși sau cineva drag lor, din familie sau apropiați, s-ar afla în rândul respectivilor pieriți și evaluați insipid, procentual?!

Spunea Andre Malraux că „o viață de om nu valorează nimic, dar nimic nu valorează mai mult decât o viață”. Fiecare om e suflet, e cuget, e iubire și trăire, luați aminte, vegheați, protejați și plângeți pentru fiecare viață, unicat, pierdută. Nu suntem doar numere și procente statistice, suntem oameni și nimic nu valorează mai mult decât o viață de om!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *