Au trecut 141 de ani de la nașterea filosofului idealist german, Oswald Spengler, cel care a profețit „Declinul Occidentului”. Lucrarea sa a fost publicată în urmă cu un secol și întemeiază o concepție metafizică asupra evoluției ciclice a civilizațiilor.

La baza teoriei lui Spengler stă conceperea evoluției culturii în termeni asemănători cu evoluția unui organism biologic. Fiecare cultură urmează logica organică a unei ființe vii, logică pe care Spengler o numește destin. Nașterea, copilăria, tinerețea, maturitatea și bătrânețea sunt stadii identificabile, atât în evoluția culturii, cât și în cea a unui organism biologic, iar ciclurile naturii se pot regăsi și în evoluția fiecărei culturi. Această concepție constituie „morfologia ciclică a culturii”.

Toate culturile, în viziunea sa, urmează un ciclu de dezvoltare similar evoluției organice: naștere, maturizare și moarte/declin. A realizat, de asemenea, și analogia cu cele patru anotimpuri: primăvara (nașterea și copilăria), vara (tinerețea), toamna (maturitatea) și iarna (bătrânețea și moartea). Spengler a identificat opt culturi care au propriul „stil” sau „suflet”, cultura: egipteană, clasică (civilizația greco-romană), chineză, babiloneană, indiană, arabă și cultura vestică (faustică), fiecare din acestea parcurgând un ciclu de viață identic, de câteva sute de ani.

După ce a studiat marile civilizații ale omenirii, filosoful a ajuns la concluzia că toate au parcurs aceleași etape, asemănătoare cu anotimpurile, dar pe o perioadă de câteva sute de ani. Potrivit lui Spengler, Civilizația Occidentală, pe care el o numește Faustică, se află în iarna existenței sale și se îndreaptă inevitabil spre declin.

Omul occidental este o figură mândră, dar tragică, deoarece, în timp ce se străduiește și creează, știe în secret că obiectivul său nu va fi atins niciodată. Comparând modernitatea cu antichitatea târzie, el găsește similitudini între „campaniile electorale” ale Romei și cele din Statele Unite și preconizează că declinul Vestului se va asemăna cu prăbușirea Egiptului antic.

Populația începe să scadă pe măsură ce își pierde legătura cu miturile și cultura care le-au fondat. De asemenea, se „răspândește sentimentul de sfârșit al lumii”. Toate realizările minunate, dar și cea mai mare parte a tehnologiei noastre, vor dispărea și vor muri în ruine pentru că populația care le-a dat naștere se estompează.

În fine, Spengler susține că ar trebui să ne așteptăm la cucerirea civilizației noastre epuizate de către cuceritori străini, întrucât mecanismul consacrat al statului clasic se destramă.

Raportându-ne realităților zilelor noastre, prin filtrul ideologic al filosofului Spengler, constatăm că Europa, prin raportare la forma sa culturală clasică, se află într-un moment de răscruce și vertiginos declin. Popoarele, națiunile Europei, sunt puse în fața unei alegeri: dacă să lupte pentru prezervarea culturii lor și pentru supraviețuirea în formula clasicizată a statelor naționale sau vor continua pe drumul care duce la dizolvarea într-un amalgam globalist, multinațional.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *