Teroarea comunistă sovietică împotriva populației Basarabiei și Bucovinei de Nord a început imediat după ocuparea teritoriilor românești în 28 iunie 1940. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, au fost ridicate de la casele lor aproape 30 de mii de persoane, dintre care 5.479 au fost arestate și 24.360 au fost deportate în Siberia și Kazahstan. Pentru deportare au fost repartizate 1.315 vagoane de vite în Basarabia și 340 în Cernăuți.

Conform mărturiilor supraviețuitorilor, 70-100 de persoane trebuiau să împartă un vagon de marfă timp de 2-3 săptămâni cât dura drumul până la destinația finală, în condiții absolut insuportabile. Norma zilnică de apă era de 200 ml, dar unor deportați li se dădea în loc de mâncare doar pește sărat. Alții primeau 300 g pâine dimineața și apă fiartă și nimic mai mult la amiază sau seara. Cei ridicați noaptea din casele lor erau considerați a fi „dușmani ai poporului”. Este vorba, în special, de intelectualitatea românească, de toată funcționărimea din vremea administrației românești din Basarabia, de până în 1940 – tot ce a însemnat primar, preot, învățător, intelectual în general.
(Conform cărții lui Vasile Soare – „Românii din Kazahstan – de la primele strămutări până astăzi. Valurile de deportări staliniste din Basarabia și Bucovina” în lucrarea „Școala Memoriei”, 2010, editor Traian Călin Uba, Fundația Academia Civică, 2011.)

Unii dintre cei deportați au fost declarați „chiaburi”, alții au fost acuzați de „colaborare cu fasciștii”, „apartenență la partidele burgheze românești sau la secte religioase ilegale”. Deportaților li s-au confiscat averile iar cea mai mare parte dintre ei nu a revenit niciodată acasă.

La fiecare oprire, din vagoane erau scoase trupurile celor care muriseră din cauza condițiilor inumane. Bărbații în putere erau deportați în lagăre de muncă forțată, faimosul Gulag, unde erau supuși unui regim de exterminare, a cărui duritate poate fi comparată cu cea din lagărele naziste. Mulți basarabeni și bucovineni au ajuns să muncească în minele din Munții Ural, unde mai mult de 80% dintre ei au pierit.

Cei care vă bucurați astăzi de un trai tihnit, de pace și de libertate, nu uitați tragediile prin care au trecut străbunii noștri. Să ne rugăm pentru sufletele lor… Dumnezeu să-i odihnească în raiul veșniciei Sale!

Reaprindeți candela-n căscioară
Lângă busuiocul cel mereu –
Degerat la mâini si la picioare
Se întoarce acasă Dumnezeu.

Doamne, Cel din slăvile creștine
Ce păcate oare-ai săvârșit
Că te-au dus acolo și pe Tine
În Siberii fără de sfârșit?

Toate le ierți, Doamne de sus, cu blândețe măreață,
Chiar și pe cei care te-au dus în Siberii de gheață…

(Grigore Vieru – „Reaprindeți candela”)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *