Pentru cei frecvent arțăgoși și degrabă guralivi, demagogii sadea de prin politică, câteva precizări. V-am văzut înfierând mânioși unele beții și comportamentul imoral al unor lideri de la cârma țării. Le-ați cerut capul nevrednicilor, i-ați condamnat penal prin social-media, i-ați demonizat public, ați strigat furioși că nu se poate așa ceva, că este inadmisibil, că astfel de personaje nu au ce căuta în politică. De acord! Just!

Ce mai ziceți acum? Iată ce consemnează presa: „Poliția Capitalei confirmă că un reprezentant al AUR, angajat al Parlamentului, a fost prins de SPP la intrarea în forul legislativ, având la el un plic în care se afla canabis. Este vorba despre Mircea Gheorgheosu, purtător de cuvânt al AUR, asupra căruia ar fi fost găsite 0,5 grame de canabis, despre care acesta a declarat că sunt pentru consum personal”.

Ei, vedeți, cum e cu diferența dintre vorbă și faptă și de ce, în general, omul de rând a ajuns să fie scârbit de politică și să nu mai aibă încredere în politicieni? Pentru că se demonstrează adeseori că una zic și alta fac. Pentru că, chiar dacă ar fi majoritatea corecți, cinstiți onești, ajunge un iresponsabil pentru ca stigmatul iresponsabilității, al nemerniciei și prostiei să îi afecteze pe toți ceilalți. Chiar cei virtuoși stau nevoiți în politică la aceeași troacă comună, colegială, a comportamentului degenerat, degradant, și al manifestărilor frecvent similare unor patrupede. Nu nominalizez dobitoacele pentru a nu le înjosi, acestea manifestându-se uneori superior bipezilor din vârful lanțului trofic al inteligenței.

Spunea scriitorul Ioan Slavici că „Sufletul trebuie să-ți fie ca gândul, gândul ca vorba și vorba ca fapta”. Nu a ridicat nimeni până acum acest deziderat idealist de la nivelul moral normativ al unor indivizi până la scara morală aplicabilă vreunui partid politic. Și e greu de crezut că se va întâmpla vreodată.

Filosoful Platon susținea că „Oamenii buni nu au nevoie de legi care să le spună să se comporte responsabil, pe când oamenii răi vor găsi întotdeauna o cale prin care să ocolească legile”. Merg însă pe mâna lui Aristotel: „Omul bun relaționează cu aproapele său ca și cu sine însuși”. Ar trebui să fie valabil cu atât mai mult în rândul celor care reprezintă comunitatea prin politică…

(Sursa foto: Facebook)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *