Avem guvern. Ar fi bine să nu ni se ceară și recunoștință pentru că, în sfârșit, politicienii au făcut ceea ce erau plătiți să facă de luni întregi.

Guvernul Niculescu primește o țară obosită de așteptare și o populație căreia i s-a cerut să suporte, cu răbdare, confruntarea politicianistă grotescă și circul pentru putere. Mă bucur că blocajul s-a încheiat, mă revoltă însă cât ne-a costat încăpățânarea de a-l prelungi.

Finalmente, spectacolul și pretextul anticipatelor merită ținut minte. Ce vitejie la microfon, ce disponibilitate de a întoarce puterea la popor! Numai că întoarcerea la popor presupune și riscul ca o semnificativă parte a actualilor parlamentari să nu mai revină în Parlament. În lectura mea, aici se subțiază și tocmai s-a evidențiat „eroismul” politrucilor, anume când salvarea țării începe să amenințe chiar salvarea propriului fotoliu.

Învestirea încheie blocajul formării unui guvern. În casele oamenilor, din păcate, criza nu se încheie prin ridicare de mână. Pensionarul care își împarte banii între medicamente și căldură nu trăiește din aritmetica majorităților. Familia care calculează cât își permite să încălzească locuința nu poate amâna iarna până se împacă partidele.

De aceea, nu putem aștepta miracole de la Luca Niculescu. Este necesar însă un buget care să reziste întâlnirii cu realitatea, protejarea celor cu venituri mici și suficientă credibilitate încât România să nu plătească și mai scump banii împrumutați. Aici începe examenul guvernării, după ce se sting luminile ceremoniei.

Reducerea deficitului, investițiile, pensiile și promisiunea de a nu mări taxele trebuie să încapă în aceeași vistierie. „Colectarea mai bună” are nevoie de măsuri, termene și rezultate. Până atunci, este doar o încasare pe hârtie iar cu proiecții, năzuințe și consacrata demagogie politică nu se vor putea plăti nicidecum necesarele investiții, salariile și pensiile țării.

Experiența diplomatică a premierului, inclusiv în dosarul aderării la OCDE, poate fi un avantaj. Dar mă tem că va fi nevoit să negocieze mai mult între orgoliile de la București, decât pentru interesele României. Ar fi încă o risipă, să aduci un diplomat la conducerea Guvernului și să-l consumi împăcând zilnic partide care vor beneficiile puterii și libertatea de a-i denunța costurile.

Îi doresc să reușească. Prea mulți români au de pierdut dacă eșuează. Tocmai de aceea, sprijinul politic trebuie să însemne și asumarea deciziilor grele. Adică, reforme reale în structura instituțională a statului, în privința societăților și agențiilor falimentare de care sunt legate privilegiile politice nesimțite, controlul strict al cheltuielilor instituțiilor publice și eliminarea risipei la toate nivelurile.

Sper să le ajungă, în sfârșit, atâta luptă pentru scaune. Vine iarna iar oamenii nu se pot încălzi la promisiunea că, de data aceasta, va fi altfel.