Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat, în aprilie 2014, o Rezoluție privind drepturile minorităților în Europa, în care se arată că autonomia teritorială poate contribui la protejarea drepturilor minorităților, aceasta fiind doar una dintre modalitățile prin care se pot asigura aceste drepturi.
Rezoluția pritocită în urma presiunilor și a lobby-ului Budapestei stipula faptul că protecția drepturilor minorităților naționale trebuie sa rămână „o prioritate pe agenda politică” și sublinia că beneficiile acestei protecții nu se limitează la minorități, ci „vor aduce stabilitate, dezvoltare economică și prosperitate pentru toți”. Erau invocate drept exemplu: autonomia Tirolului de Sud, situația minorității suedeze din Finlanda și alte state unde sunt garantate drepturi colective.
Între timp, Gianni Buquicchio, președintele Comisiei de la Veneția, a evidențiat la Cluj-Napoca, cu ocazia Conferinței internaționale dedicate marcării a 20 de ani de la adoptarea de către Consiliul Europei, respectiv de la semnarea și ratificarea de către România a Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, buna și fructuoasa colaborare pe care organismul a avut-o cu țara noastră și performanțele României în domeniu: „Comisia a putut observa că România a avut întotdeauna o abordare pozitivă și constructivă în ceea ce privește protecția minorităților naționale. De asemenea, a putut constata preocuparea reală a autorităților române pentru respectarea Convenției-cadru și a standardelor aplicabile. (…) Mă bucur să observ că modelul românesc de protecție a drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale este astăzi unul bazat pe recunoașterea și aprecierea diversității, valorificând interculturalitatea drept mijloc de a dezvolta o societate diversă, dar unită și pașnică”. Imediat, în stilu-i consacrat belicos, Ungaria a reacționat prin intermediul Institutului de Cercetare pentru Politică Națională de la Budapesta, care a constatat faptul că modelul românesc nu poate fi calificat drept exemplar.
De câțiva ani, Consiliul Național Secuiesc face eforturi constante și se manifestă consecvent pentru forțarea unei autonomii teritoriale pe criterii etnice, prin desprinderea din trupul României a județelor Mureș, Harghita și Covasna. În acest sens, a cerut, anul trecut, celor 153 de consilii locale din cele trei județe, să adopte o lege prin care să solicite crearea regiunii „Ținutul Secuiesc”, care să fie autonomă, iar această hotărâre să fie înaintată Guvernului și Parlamentului României, forurilor europene și internaționale.
Din fericire, înțelegând că deschid o cutie a Pandorei, care poate risipi stabilitatea actuală a relațiilor interetnice în întreaga Uniune Europeană, Comisia de monitorizare a Congresului Puterilor Locale și Regionale (CPLRE) din cadrul Consiliului Europei a respins, săptămâna trecută, cererea pentru autonomia așa-zisului „Ținut Secuiesc”, solicitată de 47 de consilii locale și județene din Covasna, Harghita și Mureș. Cele 47 de consilii locale din județele Covasna, Harghita și Mureș au fost reprezentate la Strasbourg de președintele Consiliului Județean Covasna, Tamas Sandor, și primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad.
Această cerere a fost respinsă argumentându-se oficial că „nu este de competența Congresului și a Consiliului Europei”, potrivit președintei delegației României la acest congres, Ludmila Sfârloagă. Aceasta a mai transmis faptul că acest subiect trebuie discutat în țară și nu trebuie dezbătut la instanțele europene. Comisia a hotărât, cu această ocazie, respingerea atât a arbitrajului cerut de reprezentanții „Ținutului secuiesc” cât și a posibilității ca acest Congres să trimită o misiune de monitorizare în România.
Este cât se poate de evident că Ungaria nu abdică de la pretențiile sale teritoriale extremiste, etnic separatiste, de amestec în problemele interne ale statelor învecinate, și se folosește de prerogativele Uniunii Europene, forțând prin diferite canale diplomatice și presiuni politice obținerea, validarea normativă a autonomiei teritoriale pe criterii etnice. Săptămâna trecută, liderul Jobbik din Ungaria, Vona Gabor, într-un interviu acordat canalului „Digi24”, făcea apel și transmitea indicații pentru modificarea Constituției României, pentru a permite autonomia teritorială pe criterii etnice. De altfel, poziții similare a exprimat de-a lungul ultimilor ani și premierul Viktor Orban, profitând de taberele de vară organizate frecvent în Transilvania, susținând așa-zisul drept la autodeterminare al minorității maghiare.
Din păcate, se vorbește oficial mult prea puțin despre reciprocitate și paritate, mai precis despre respectarea drepturilor elementare ale minorității române din Ungaria. În timp ce, pe teritoriul României sunt autorizate să emită în limba maghiară zeci de posturi TV și de radio locale (înființate de firme din România, după legislația audiovizuală din România), plus alte câteva zeci de posturi TV exclusiv în limba maghiară, nesubtitrate, retransmise prin cablu din Ungaria, și care emit exclusiv în limba maghiară în întreaga Transilvanie, promovând adeseori o politică revizionistă, iredentistă, teritorial separatistă, prin comparație, românii din Ungaria nu au niciun fel de post TV sau de radio local care să emită emisiuni în limba română, în zonele locuite de aceștia. Mai mult chiar, posturile publice de televiziune din România, TVR 1 spre exemplu, nu se recepționează decât în anumite zone din Ungaria locuite de români, zone întregi în care românii au o pondere însemnată fiind complet lipsite de posturi TV din România. Cu alte cuvinte, românii care vor să aibă acces la posturi TV românești trebuie să-și achiziționeze antene parabolice din România.
Politica belicoasă și de încurajare a extremismului maghiar din partea Budapestei este vădită și prin acțiunile recente cu caracter terorist din Covasna, în urma cărora au fost arestați Beke István şi Szőcs Zoltán, reprezentanți ai „Mișcării de Tineret 64 de Comitate”, care se pregăteau să detoneze un dispozitiv exploziv improvizat tocmai de Ziua Națională a României. Este evident că, încurajând politic extremismul, Ungaria va continua să militeze și acționeze prin toate mijloacele pentru separatismul etnic și autonomia teritorială a Transilvaniei. De altfel, acest obiectiv este asumat oficial și de UDMR prin programul său politic oficial.
Cu pași mărunți dar semnificativi, de mai bine de un sfert de secol, în județele din Transilvania, elevii deprind un sentiment cultivat cu bună știință, acela de handicap a minoritarului, și sunt separați etnic încă de pe băncile școlii, în timp ce, în continuare, unitățile de învățământ sunt divizate etnocentrist forțat. Elevilor maghiari li se predă o istorie eronată, trucată deliberat, care preamărește Ungaria imperialistă și condamnă Trianonul, învinovățind România de rapt teritorial. Îngăduitoare, autoritățile române se fac că nu văd… În această privință, filosofia implacabilului, a damnării prin acceptarea cu resemnare a fatalității, asumată de ciobănașul din „Miorița”, este mai actuală pentru spiritul românesc decât oricând.
