Cel mai grav lucru pe care-l face guvernarea și politicienii din structura de conducere a instituțiilor statului este să-i întărâte pe români unii împotriva celorlalți, o categorie socio-profesională împotriva alteia. Concret, prin utilizarea discreționară, oneroasă a resurselor banului public, pe care cei de la putere le controlează clientelar, în scop propagandistic, manipulează folosindu-se de media pentru a stârni ură în societate (modelul consacrat „divide et impera!”).

Cum ar veni, în această cheie perfidă a dezinformării, prin grevă, profesorii își bat joc de elevi și părinții lor, vor să blocheze egoist anul școlar, de fapt nu-și merită nici salariile amărâte pe care le au acum, pentru că au doar patru ore de activitate pe zi iar în rest trăiesc foarte bine din meditații și mai au și vacanțe de huzur… Aceasta este, în esență, propaganda susținută, instrumentată politic, reverberată în spațiul public împotriva dascălilor acestei țări.

Vă transmit doar câteva adevăruri ale sistemului. Nu e simplu să fii educator, învățător, profesor, cadru didactic în general. Cei care aveți copii și vă confruntați cu propriile probleme importante în ce privește educarea lor, gândiți-vă cum este să înmulțiți aceste probleme la nivelul copiilor unei clase în fiecare zi, pentru fiecare individ cu personalitatea, așteptările și propriul nivel de înțelegere, adaptare și răbdare. Gândiți-vă că activitatea de predare la clasă nu se rezumă doar la atât, întrucât orele se pregătesc prin fișe didactice, manuale alternative care se tot schimbă aproape de la un an la altul, arii curriculare peste programe școlare, mereu readaptate, activități de dirigenție și extrașcolare, în care se cuvine să fii mereu proaspăt și în acord cu problemele psihologic delicate pe care chiar unii părinți se sfiesc să le abordeze în pregătirea pentru viață a copiilor lor… Cu alte cuvinte, temporar, pe termen limitat, un cadru didactic preia atribuțiile unui părinte. Credeți-mă, nu e simplu deloc, chiar dacă din afară pare altfel. Natura ne aseamănă, afirma filosoful Confucius, educația ne deosebește…

Sigur, există profesori care își rotunjesc veniturile din meditații. Vă spun din experiență, o fac doar cei mai buni și care au căutare, de regulă specializați în materiile specifice examenelor de admitere pentru nivelurile următoare sau studiile superioare. Reprezintă în realitate sub 5% din totalul cadrelor didactice de la nivel național. Cu excepția profesorului ocupant temporar al funcției de președinte al României, Klaus Iohannis, nu cunosc niciun alt caz de cadru didactic care să fi reușit să-și cumpere șase case din meditații, capabil de o asemenea ispravă demnă de „Guinness World Records”. Nu se îmbogățește nimeni din meditații, decât dacă este Klaus Iohannis.

Ar rămâne și mai puțini profesori dispuși să renunțe la timpul lor liber făcând meditații și „școală” acasă, dacă cei în cauză ar avea parte de un venit salarial rezonabil, menit să le asigure un trai decent. Însă, la actualele salarii, tinerii nu sunt atrași să urmeze o carieră didactică iar calitatea profesională a celor care mai vin totuși în sistem se depreciază consecvent, implicit calitatea educației și a învățământului nostru.

Dacă celor ajunși fortuit în fruntea țării nu le-a plăcut școala și cartea, nu vă luați după ei. Cu minciuna, șmecheria, fenta și furăciunea, deprinse la fără frecvență ori „școala vieții”, poți asigura eventual temporar succesul propriului buzunar iar, astfel, exemplul simandicos al îndobitocirii, parvenitismului și prostiei contagioase, cu ștaif. Însă, constata filosoful Aristotel, un om educat se deosebește de un om needucat, așa cum un om viu se deosebește de un om mort.

Închei citându-l pe Ion Heliade Rădulescu, fondatorul și primul președinte al Academiei Române: „fără școală să nu aștepte nimeni să aibă nici părinți buni, nici fii buni, și prin urmare nici stat bine organizat și bine cârmuit, păstorit.”

Sper să înțelegeți mai bine rostul și viitorul nostru, prin raportate la această cugetare corectă, necesară.