Se împlinesc astăzi 376 de ani de la prima traducere integrală în limba română a Bibliei, respectiv a Noului Testament. Această realizare deosebită a fost înfăptuită la Alba Iulia, sub coordonarea și atenta grijă a Mitropolitului Ortodox al Transilvaniei, Simion Ștefan. Înfăptuirea a fost privită ca un pas esențial premergător editării Bibliei de la București din anul 1688.

Scria atunci mitropolitul Simion Ștefan, explicându-și demersul de a aduce la lumină Cartea Cărților în limba română: „cuvintele trebue să fie ca banii, că banii aceia sânt buni carii îmblă în toate țările, așia și cuvintele acelea sânt bune carele le înțeleg toți; noi drept aceaia ne-am silit den cât am putut, să izvodim așia cum să înțeleagă toți”.

Fie-i truda, harul și memoria vrednice de pomenire în vecii vecilor! Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Tot în această zi, în urmă cu 172 de ani, se năștea în localitatea Apa, din  comitatul Sătmar (în Imperiul Austriac) Vasile Lucaciu, una dintre cele mai strălucite figuri ale mișcării naționale a românilor din Transilvania. Educat la Roma, unde a obținut doctorate în teologie și filosofie, Lucaciu a revenit în Transilvania, unde ca preot greco-catolic și-a dedicat viața luptei pentru dreptatea socială și națională, pentru cauzele românilor. Activitatea sa politică a fost profund influențată de idealurile naționaliste și de dorința de a vedea drepturile românilor, persecutați și oprimați  în Imperiul Austro-Ungar, recunoscute și respectate.

A fost un promotor al Mișcării Memorandiste care cerea împăratului Franz Joseph încetarea opresiunii naționale și religioase a românilor din Transilvania și recunoașterea drepturilor acestora. Ca urmare a implicării sale, Lucaciu a fost arestat și închis, a suportat oprimarea și nenumărate persecuții, viața sa fiind consecvent pusă în pericol.

În perioadele în care a fost deținut politic, românii ardeleni i-au dedicat, în semn de prețuire și solidaritate, un cântec: „Doina lui Lucaciu”. Iată un fragment:

„Cântă mierla prin păduri, of, of, of,

Robu-i Lucaciu la unguri

Pentru sfânta libertate

De care noi n-avem parte,

Pentru sfânta libertate

De care noi n-avem parte.

Nu fi mierlă supărată, of, of, of,

Nu-i robia ne-ncetată,

Vine dalba primăvară

Fi-va Lucaciu liber iară,

Vine dalba primăvară

Fi-va Lucaciu liber iară.”

Lucaciu a fost un orator carismatic, capabil să mobilizeze masele și să inspire oamenii prin discursurile sale care promovau cauza națională și drepturile românilor transilvăneni. La alegerile din 1919, a fost ales deputat în Parlamentul României din partea Partidului Național Român.

Părăsește această lume în 29 noiembrie 1922 și este înmormântat în satul Șișești, după ce și-a văzut visul împlinit, adică la patru ani de la proclamarea Unirii Transilvaniei cu România.

Dumnezeu să-i vegheze odihna veșnică, fie-i memoria nepieritoare!