Vă amintiți cu câtă înverșunare doreau recent unii de prin guvernare să impună un prag valoric pentru infracțiunea de abuz în serviciu? În Parlament, a fost introdus inițial amendamentul cu prag de 250.000, apoi 9.000 de lei, adică doar de acolo să fie contabilizată hoția banului public ca infracțiune.

Unii-alții, politicieni ai actualei puteri politice, își rupeau cămășile argumentației de pe ei să ne convingă că, fără un prag prestabilit pentru furăciunile unor funcționari și demnitari ai statului, legea nu ar fi constituțională. Ete fleoșc, mizerabililor!

Curtea Constituțională (CCR) a decis că abuzul în serviciu poate fi incriminat și fără prag valoric, lăsând însă la latitudinea judecătorului să decidă asupra gravității faptei.

Totodată, CCR a mai demontat o altă mârșăvie politică declarând neconstituțională prevederea care reintroducea SRI în procesele penale. Așa că serviciul cu pricina a fost extirpat din vechiul „câmp tactic” al sforăriilor cu justiția și spectacolele televizate ale încătușărilor cu dedicația de rigoare, de prin lanul cu politica mărăcinoasă a patriei, „secreții” rămânând la îndeletnicirea de bază consacrată, adică „ochiul și timpanul!”.