Premierul Marcel Ciolacu anunță, încordat nevoie mare, că Guvernul își va asuma răspunderea în Parlamentul României în privința planului, așa-zis salvator, de sporire a fiscalității pentru români.

Susține că sunt măsuri care vizează stoparea risipei bugetare, combaterea evaziunii și reașezarea sistemului fiscal pe baze echitabile. Că „România nu-și mai permite facilități și privilegii de 75 de miliarde de lei, plus o evaziune fiscală de 150 de miliarde de lei pe an”. Recunoaște, vinovat la rândul său ca reprezentant al partidului specialist în astfel de pomeni electorale, că aceste „bonusuri”, pe care tot pesediștii și cei care s-au succedat la guvernarea țării le-au inventat pentru propria clientelă politică, adunate înseamnă 15% din PIB.

Ceea ce nu spune însă demagogul premier este că aberația fiscală pe care guvernul o asumă este configurată astfel încât Guvernul să colecteze 100 miliarde lei din mediul privat și doar 16 miliarde din eficientizarea cheltuielilor publice. Tocmai de aceea Consiliul Economic și Social a formulat un aviz negativ proiectului.

Politrucii nu învață nimic din propriile greșeli. S-a demonstrat de-a lungul vremii că, mai ales în criză economică, acoperirea deficitului bugetar prin măsuri de creștere a poverii fiscale pentru mediul economic privat a avut un efect contrar, iar veniturile la buget au scăzut, în loc să crească.

De fapt, creșterea fiscalității stimulează tendințele evazioniste, iar autoritățile statului s-au dovedit până în prezent incapabile să țină sub control fenomenele evaziunii și muncii la negru. Chiar premierul vorbește de evaziunea de 150 de miliarde de lei pe an, pe care instituțiile statului s-au dovedit neputincioase să o contracareze și, se pare, că o acceptă fatalist, fără a avea soluții sau măcar proiecte concrete în acest sens.

Supraimpozitarea microintreprinderilor, adică tot a celor din IMM-uri, majoritatea corecți și cinstiți, care sunt luați de fraieri că-și plătesc taxele, nu va stăvili evaziunea, ba chiar îi va determina pe cei supraspoliați să găsească soluții extreme pentru a nu sucomba economic. Pe de altă parte, restricțiile referitoare la facilitățile acordate IMM-urilor sunt neavenite și nejustificate.

Impozitul de 3% pe venitul microintreprinderilor nu are nicio noimă. O creștere de taxe va diminua categoric rentabilitatea IMM-urilor, care vor fi nevoite să închidă sau să-și reducă activitatea, inclusiv prin disponibilizări. Acestea vor conduce inevitabil, de fapt, la reducerea încasărilor la bugetul de stat.

Per ansamblu, guvernanții își acoperă incompetența și huzurul lovind în zona privată, în clasa de mijloc, pe când doar simulează reforma în aparatul bugetofag al privilegiaților și al celor care huzuresc pentru că au ajuns în diverse funcții pe baza carnetului de partid. Țara poate fi secătuită, sărăcită, românii spoliați ca forță de muncă ieftină, câtă vreme partidul și clientela o duc bine. Restul chiar nu mai contează…