A apărut parcă din senin, așa, tam-nesam, problema modificării legislației privind siguranța națională, anume sub pretextul și în contextul războiului de la granițele României. Proiectele le-au aliniat la ușa politicului chiar reprezentanții serviciilor secrete. Se vorbește despre acestea prin mass și social media, chiar dinainte de a ajunge în dezbatere și asumare democratică parlamentară.

Teoretic, un stat puternic are la bază servicii secrete puternice, care veghează informativ profesionist și apolitic la siguranța națională. Este obligatoriu însă ca prerogativele și acțiunile acestora să rămână sub control civil, tocmai pentru a nu se transforma, prin exercitarea discreționară a unor instrumente și pârghii de forță ale statului, într-o putere ascunsă, incontrolabilă, malefică, scăpată de sub control, care prin interpuși și privilegiați situați în umbră poate controla guvernanți, parlamentari, magistrați, instituții ale statului. De altfel, chiar în prezent, controlul parlamentar de prin comisiile de specialitate ale Parlamentului României asupra „serviciilor” este atât de secret încât pare că lipsește cu desăvârșire. Însă, nimeni nu prea cutează să comenteze această mare taină a statului…

Este dreptul nostru să fim precauți, după ce am trecut prin procedurile Securității comuniste, apoi am asistat, chiar recent, la oculta „câmpului tactic” al unui „stat paralel” în cadrul căruia, între două șprițuri și niscai șorici, niște privilegiați ai puterii și serviciilor secrete stabileau lista de priorități a „corupților” și arestaților politici care urmau să fie preluați de procurori cu spectacolul mediatic de vigoare. Astfel era controlată și influențată neștiut chiar conducerea statului. Unele victime „demonizate” la comandă, distruse public, și-au aflat dreptatea și libertatea după mulți ani de procese. Nimeni nu le-a mai putut reda nici demnitatea, nici libertatea, nici anii pierduți. În context, nici reprezentanții statului nu au dat socoteală pentru respectivele nedreptăți și multele abuzuri. Ah, pardon, era parcă un procuror „Portocală” de prin Prahova, un fel de „Acar Păun”, indicat public ca principal vinovat. Să fim serioși!

E nevoie de multă chibzuință și luciditate dacă ne preocupă, în același timp cu modificarea legilor siguranței naționale, conservarea democrației și a libertăților civile pe termen lung. Înțelepciune tuturor…