Să nu atingi cu o floare protipendada, clientela politică, toată puzderia de sinecuriști, sutele de agenții și societăți ale statului parazitare, falimentare, cu consiliile lor de administrație politizate cu tot, nici salariile nesimțite de baștani (adăpate tot de la bugetul de stat); fără nimic concret în zona reorganizării deconcentratelor ministerelor; fără nicio izbândă la nivelul cheltuielilor risipitoare din administrațiile publice locale și centrale; făcând doar circ insipid și fără vreun folos real în privința pensiilor speciale; totodată, fără nicio proiecție concretă privind stimularea investițiilor ca motor al relansării economice și dezvoltării…

În schimb, să decontezi politicile electoraliste nesimțite ale guvernelor anterioare, dezmățul risipirii prin tertipurile firmelor de casă ale partidelor, uriașa îndatorare iresponsabilă a României în mod special din ultimul deceniu, luând compensatoriu din indemnizațiile aferente persoanelor cu dizabilități, din modestele beneficii ale veteranilor și urmașilor acestora, din impozitarea pensionarilor, a celor cu pensii contributive oricum modeste, din concediile medicale, din banii aferenți educației și sănătății, din suprafiscalizare prin impozite și taxe suplimentare, țintind tot omul de rând, din spolierea distrugătoare a mediului privat și, în mod special, a întreprinderilor mici și mijlocii, a clasei de mijloc care ar trebui să asigure stabilitatea țării.

Aceasta nu e reformă, oameni buni, este exploatare. Ne-am întors la mentalitatea statului sclavagist în care niște vicleni parveniți, pe post de boieri și tirani de tip modern, iau biruri, dări, zeciuieli cetățenilor de rând (deveniți niște iobagi, șerbi ori sclavi, aserviți pentru subzistență până la moarte), pe care cu trufie îi obligă normativ să trudească până la deșelare, pentru a menține în viață opulența, luxul, huzurul și batjocura acestor exploatatori.