Acum vreo lună în urmă, Budapesta dezvăluia intenţiile de a cumpara terenurile agricole ale Transilvaniei, ca urmare a liberalizării pieţei funciare din România. Acest lucru nu ar fi trebuit să reprezinte o noutate, de vreme ce Ungaria a manifestat un permanent interes, după 1989, pentru achiziţionarea pamânturilor din interiorul arcului carpatic. Un bun prilej l-a reprezentat adoptarea de către România a legilor de retrocedare a proprietăţilor. Carenţele legislative din aceste acte normative au deschis ferestre spre abuzuri în aplicarea legilor, care au dus la înstrăinarea unor mari suprafeţe din pădurile Ardealului. Într-o notă internă a Romsilva referitoare la situaţia retrocedărilor de păduri de la Valea Mureşului Superior, realizată în 2010, se vorbeşte despre „consecinţele dramatice ale unor acţiuni concertate, care prin dimensiunile căpătate sunt de natură să afecteze siguranţa naţională“.\„Din situaţiile cunoscute în ţară, se poate face afirmaţia că nu există zonă păduroasă în care să nu se manifeste un interes obscur, atât în ceea ce priveşte dobândirea unui drept legitim de proprietate cât şi dobândirea unui amplasament mult mai valoros decât vechiul amplasament avut în proprietate înainte de confiscarea abuzivă de către statul comunist, cu menţiunea că nu în toate situaţiile au fost confiscari abuzive- cu referire la familiile marilor grofi din Ardeal“, precizează inspectorii silvici. Raportul constată faptul că „imediat după apariţia Legii nr. 247/2005 au aparut profesii noi: case de avocatură specializate pe fond funciar, care au devenit moştenitori testamentari cu procent. Procuratori (mandatari) ai urmaşilor (reali sau imaginari) ai foştilor proprietari deposedaţi abuziv de statul comunist; moştenitori mai mult sau mai putin reali ai foştilor proprietari“.\„Pe lângă aceştia, cu concursul unor salariaţi din sistemul de stat, în calitate de factori de decizie, a unor experţi tehnici, a unor instanţe de judecată, de cele mai multe ori din localităţi pe care cu greu le poţi localiza dacă nu eşti un bun cunoscator al geografiei, notari publici şi a unor comisii locale sau judeţene, s-au creat reţele de tip mafiot care au avut şi au în vedere acest transfer de proprietate din domeniul public al statului în cel privat“, se explica în raport. Un caz tipic în acest sens îl reprezintă încercările de înstrăinare pe căi oculte (în unele cazuri reuşite), a unor mari suprafeţe de păduri din judeţul Mureş, cel mai valoros fond forestier din Ardeal. Este vorba despre un adevărat complot pus la cale în afara ţării, în speţă, Budapesta (Ungaria), unde funcţionari sau avocaţi ai statului român au trădat interesul public şi, în cârdăşie cu urmaşii grofilor maghiari, constituiţi în reţele de tip mafiot, au încercat delapidarea unora dintre cele mai valoroase bunuri din patrimoniului naţional: pădurea.\O asemenea speţă este prezentată pe larg într-un memoriu întocmit în 2010 de Romsilva, care prezintă în detaliu un caz de trădare naţională, de care nu au fost străini, nu numai simpli funcţionari locali ci şi oficiali guvernamentali, din sânul UDMR. Astfel, în această notă informativă a RNP Romsilva se arată faptul că exista în acea perioadă (2010), o stare de nemulţumire accentuată privind implicarea conducerii Ministerului Mediului şi al Pădurilor (nr. ministrul Laszlo Borbely), în selectarea dosarelor depuse pentru administrarea ariilor protejate de interes naţional şi comunitar din zona Căliman – Gurghiului „Parcul Naţional Defileul Mureşului Superior“. Într-un mod subiectiv şi direct interesat, ministrul Laszlo Borbely a acordat contractul de administrare a acestei zone protejate unei entităţi private, Ocolul Silvic de regim Gheorghieni, în dauna Romsilva.\Inspectorii silvici acuzau faptul că „sarcina acestui ocol silvic era de a face toate demersurile posibile în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafeţele cu vegetaţie forestieră de peste 90.000 de ha, situate pe Valea Mureşului Superior, pentru urmaşii baronilor Banffy, Bethlen, Kemeny“. „Practic, tot fondul forestier din munţii Căliman-Gurghiu, zona unde se află unele dintre cele mai valoroase păduri din Transilvania, va urma să treacă în proprietatea unor cetăţeni ai Ungariei, descendenţi ai acestor baroni, declaraţi criminali de război, profitându-se de indecizia autorităţilor române şi de unele lacune legislative“, se spune în raport.\În această notă se precizează că „aceste acţiuni au fost pregătite încă din data de 16.07.2005, când la Colegiul Mathias Corvinus din Budapesta s-au întâlnit urmaşii celor 3 baroni, fiind identificaţi Banffy Eva, Banffy Imre, Banffy Miklos, Banffy Zsuzsana, cu reprezentanţii firmei de avocatură SC Bejenaru şi Asociaţii, cu sediul în strada Republicii nr. 109, intrarea 2, Cluj-Napoca, care s-a angajat să-i reprezinte în toate procesele şi numitul Străuţ Felician Cotiso, şeful unuia dintre ocoalele silvice care administrează pădurile revendicate, pentru a stabili modalitatea de acţiune“. Interesant este faptul că, potrivit raportului Romsilva, „la puţin timp după parafarea înţelegerilor, a fost promulgată Legea 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii, ceea ce a determinat anunţarea revendicărilor. Astfel, în acelaşi an, au solicitat judecătoriei Reghin reînfiinţarea a două societăţi din perioada interbelică, Societatea Anonimă de Silvicultură Ardeleana SA şi Societatea Anonimă pe acţiuni Domeniul Gudea-Mesterhaza, considerat ca fiind moştenitoare a patrimoniului vechilor societăţi comerciale cu acelaşi nume şi care îi aveau ca acţionari pe membrii familiei Banffy“.\Silvicultorii susţin că „din analiza dosarului nr 2209/2005, rezultă că moştenitorii consideră societatea Gudea-Mesterhaza SA ca fiind o formă asociativă de proprietate, în sensul prevăzut de art. 26 din legea 1/2000, susţinere fundamental greşită prin prisma actelor constitutive ale acestei societăţi comerciale şi a dispoziţiilor legale referitoare la titularii dreptului de reconstituire de proprietate prevăzut la articolul 26 din lege. Rezultă că, mizându-se pe procedura necontencioasă prevăzută de Art. 26 si 28 din legea 1/2000, s-a procedat la reconstituirea unei societăţi comerciale pe acţiuni ca fiind o continuatoare a formei asociative iniţiale, lucru aberant în opinia Direcţiei Silvice Mureş întrucât societatea constituită în 1918 cu respectarea prevederilor codului comercial a fost o societate pe acţiuni cu tot cecea ce implică o asemenea entitate juridică. Pe de altă parte nu se poate reconstitui o societate comecială prin procedură necontencioasă, în cadrul unei forme asociative, prin simpla înscriere în Registrul special al judecătoriei Reghin“. O altă problemă ridicată de acest dosar de retrocedare venită din partea moştenitorilor familiei Banfy, evidenţiată de Direcţia Silvică Mureş, este faptul că aceştia nu au cetăţenie română, ci maghiară. „Deşi o parte dintre moştenitori au declarat în fals că sunt cetăţeni români, din actele de stare civilă depuse la dosar, rezultă faptul că sunt de cetăţenie maghiară, deci implicit, nu au calitate de pesoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate. Aşadar, prin intermediul acestui miljoc nelegal de reconstituire a unei foste societăţi comerciale în cadrul unei aşa-zise forme asociative de proprietate, aceste persoane nu au făcut decât să fraudeze dispoziţiile legale referitoare la imposibilitatea cetăţenilor străini de deţinere a dreptului de proprietate asupra terenurilor“. În raportul Romsilva se menţionează că „din documentele istorice rezultă că familia Banffy a părăsit ţara odată cu trupele inamice şi în baza prevederilor Art. 8 din Convenţia de Armistiţiu din 12.09.1944, bunurile ce au aparţinut acestei familii au fost considerate bunuri inamice, deci au intrat sub incidenţa prevederilor legale cu privire la bunurile cetăţenilor statelor cu care România s-a aflat în stare de război, acestea fiind preluate sub controlul şi administrarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice înfiinţate în 1945“. Drept consecinţă, „toate solicitările de retrocedare nu îşi au obiectul deoarece până în prezent niciun act normativ nu a reglementat restituirea acestor bunuri care au fost confiscate de statul român, înainte de instalarea regimului comunist în 1945“.\În acelaşi timp, inspectorii silvici pun în discuţie starea de conflict de interese în care s-a aflat casa de avocatura SC „Bejenaru şi Asociaţii“, reprezentatul juridic al moştenitorilor familiei Banffy în procesul de retrocedare, în dispută cu Romsilva. „La data de 1.11.2005, casa de avocatură Bejenaru a încheiat un contract cu nr. 127 cu Regia Naţională a Pădurilor, în valoare de 40.000 de euro prin care se angaja să efectueze documentare asupra cărţilor funciare şi arhivelor privind dovezi ale dreptului de proprietate al solicitanţilor familiei Banffy. De asemenea, se angaja să efectueze un studiu şi să consulte documentaţia privind solicitanţii din cadrul formelor asociative, a actelor de stare civilă a solicitanţilor din familia Banffy. Conform contractului, acesta ar fi trebuit să emită opinii autorizate privind aplicare Legii nr. 247/2005, iar conform at 8.1. s-a angajat să păstreze confidenţialitatea datelor şi informaţiilor care a a avut acces“, se arată în raport. Deşi era sub contract cu Romsilva, casa de avocatură Bejenariu a vândut toate informaţiile confidenţiale pe care le deţinea, familiei Banffy, trecând în tabăra adversă şi dincolo de lege. „Toate aceste date au fost utilizate ilegal în procesul intentat de urmaşi în vederea obţinerii dreptului de proprietate asupra pădurilor din defileul Mureşului Superior“. Însă, Bejenariu Dragoş Mihai nu a trecut dincolo de graniţa legii în mod gratuit. El a obţinut, prin interpuşi 10% din dreptul asupra pădurilor care urmau să fie retrocedate familiei Banffy.\Un alt personaj care ar putea fi acuzat de înaltă trădare faţă de ţară este Străuţ Felician Cotyso, şef de ocol silvic la Răscoliţa, care, în calitate de angajat al Romsilva, a semnat un antecontract de management cu numitul Banffy Miklos, cu domiciliul în Ungaria, prin care se angaja să administreze, să conducă şi să gestioneze activitatea pe toate proprietăţile care ar urma să fie retrocedate familiei Banffy. În virtutea poziţiei sale de angajat al Romsilva, el a fost însărcinat de familia Banffy, să urmărească toate exploatările derulate de RNP Romsilva. „În acest sens, numitul Banffy Josika Imre a înaintat la Judecătoria Reghin, la data de 05.10.2010 o cerere de ordonanţă prezidenţială nr. 3694/2010 prin care solicita suspendarea oricăror activităţi de exploatare a materialului lemnos pe o suprafaţă de 19.850 ha cu vegetaţie forestieră, până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile în dosarul intentat anterior cu nr 2680/289/2008 prin care s-a solicitat retrocedarea terenurilor deţinute“, se spune în raportul Romsilva. Potrivit acestui complot, „în timpul în care a derulat activităţi de şef de ocol silvic, Străuţ a obţinut în mod illicit toate actele şi documentele necesare din arhiva RNP Romsilva, care să ajute membrii familiei Banffy să se organizeze în societăţi pe acţiuni şi să ceară reconstituirea dreptului de proprietate pe suprafeţe foarte mari de pădure administrate silvic la acea dată de ocolul silvic Răscoliţa, aflat în coordonarea acestuia“. Dacă tot vorbim de trădare, putem aminti faptul că Străuţ Felician Cotyso a fost membru în comisia judeţeană Mureş de reconstituire a dreptului de proprietate, participând la şedinţele comisie când s-a discutat cazul Banffy. Lucrurile au mers chiar mai departe. „Numitul Străuţ Felician Cotyso şi-a înfiinţat, fără cunoştinţa Direcţiei Silvice, firma SC Râsul Societate de Tipografie & Cadastru SRL, cu J26/63/2003 cu sediul în localitatea Bistra Mureşului, Str. Principală, nr. 252, la care este unic acţionar şi administrator, societatea prin care s-au derulat toate activităţile de măsurare şi tipografiere a suprafeţelor de pădure revendicate. O altă condiţionalitate impusă de sus-numit familiei Banffy, a fost ca toate actele oficiale legate de procesul de retrocedare să fie legalizate şi efectuate de soţia sa, Străuţ Maria Codruţa, care deţinea un birou notarial în localitatea Reghin, str Petru Maioa, nr.42“.\Inspectorii silvici scot la iveală şi alte fapte prin care acesta ar fi trebuit să fie pus acuzare pentru abuz în serviciu: „La plecarea sa din funcţie, Străuţ Felician Cotyso a sustras toate documentele pe care le deţinea (hărţi silvice, amenajamente, acte de preluare în administare silvică), astfel că Direcţia Silvică a fost în imposibilitatea de a se apăra în procesele de revendicare din instanţă în lipsa acestor documente“. Totodată, din calitatea sa de şef Romsilva, s-a pus la dispoziţia familiei Banffy, aducând mari prejudicii Regiei silvice: „Străuţ Cotyso a solicitat limitarea dreptului de administrare a Romsilva prin care unitatea şi subunităţile din subordinea sa au sistat activităţile de vânzare şi exploatare inclusiv a lemnului doborât prin vânt sau de insecte, dispunând conservarea şi paza suprafeţelor menţionate pâna la punerea în posesie prin hotărâre judecătorească definitivă care urma să fie pronunţată în dosarul 2680/289/2008“, se precizeacă în memoriul Romsilva. Raportul Romsilva mai susţinea că ministrul Mediului de atunci, Laszlo Berbely „ar putea face toate diligenţele pentru demiterea directorului direcţiei silvice Mureş pentru a asigura o rezistanţă cât mai redusă la solicitările de retrocedare“. „Urmaşii familiei Banffy intenţionează ca imediat după intrarea în posesie a suprafeţelor de pădure să acorde în administrare unei entităţi private, Ocolul Silvic de Regim Gheorghieni, administrat de inginerul Melles Elod, care are legăturile necesare, cunoaşte mijloacele de exploatare eficientă pentru obţinerea unui profit maxim. Astfel că în rândul populaţiei din zonă există temerea că în perioada următoare, sub administrarea Ocolului Silvic Gheorghieni vor fi defrişate suprafeţe foarte mari ceea ce va duce la creşterea riscului de inundaţii, cu afectarea ariilor protejate, a turismului şi a gospodăriilor lor“, se prezintă concluziile în acest raport.\Ca un răspuns la analiza prezentată în raportul Romsilva, prefectul judeţului Mureş, Corneliu Grosu anunţa la sfârşitul săptămânii trecute că instituţia sa a reuşit să câştige 44.362 de ha de păduse din cele 87.000 de ha revendicate de urmaşii grofilor unguri. „La venirea mea la prefectură, aveam peste 100.000 ha de pădure revendicate, mai ales de pe Valea Mureşului, dar şi de pe Valea Gurghiului din care aproape 87.000 ha au fost solicitate, introduse acţiuni în revendicare în instanţă de către marile familii de grofi din judeţul Mureş. Una dintre cele mai spectaculoase cauze a fost în jurul unei suprafeţe de aproximativ 10.000 ha, unde casele de avocatură inclusiv Casa de avocatură Chiuariu (nr. Tudor Chiuariu, fost ministru de Justiţie, condamnat definitiv la 3 ani de închisoare cu suspendare), s-au preocupat într-o manieră extrem de dură de a câştiga definitiv şi irevocabil“, a mai spus Grosu. La rândul său, fostul prefect Marius Paşcan, actualmente senator, ne-a declarat că la venirea sa în funcţie, în 2009, situaţia arăta catastrofal: 27 de procese pierdute în primă instanţă, între 2005-2009, ceea ce ar fi dus la pierderea a aproape întregului fond forestier din judeţul Mureş, ( 87.000 ha din cele 130.000 existente), cele mai valoroase păduri din Ardeal, în favoarea urmaşilor famiiilor de grofi. „Nu aveam alocat de la buget niciun leu pentru a ne apăra în instanţă. Am fost nevoit să semnez contracte pro bono cu doi avocaţi, care au făcut voluntariat special pentru a salva pădurile româneşti: profesorul Ioan Sabău Pop şi doamna avocat Ana Ghere. Am reuşit într-un an să întoarcem soarta în 12 dosare pentru rejudecare pe fond. Multe procese le-am relocat la Brăila pentru că toate care se judecau la Judecătoria Reghin, erau câştigate pe bandă rulantă de famiile de grofi“, a precizat Paşcan. Acesta acuză faptul că în perioada 2005-2009, prefectura Mureş s-a arătat total dezinteresată de abuzurile aplicării legilor de retrocedare în privinţa pădurilor, susţinând că de multe ori niciun reprezentat legal nu era prezent în comisia judeţeană de restituire a proprietăţilor. În concluzie, senatorul Paşcanu susţine că moştenitorii familiei Banffy ar fi recuperat doar câteva mii de ha de pădure, din cele 30.000 revendicate, existând până în prezent o soluţie judecătorească definitivă favorabilă Romsilva, pronunţată la Brăila.\SURSA: ADEVĂRUL