Într-o epocă a schimbărilor rapide și a globalizării, scriitorul Alexandru Vlahuță, de la a cărui naștere se împlinesc azi 166 de ani,  ne oferă un model de patriotism luminat, lăsând posterității o pledoarie pentru frumusețea și valoarea identității prin raportare la reperele culturale, spirituale, morale de referință ale poporului român. Opera sa rămâne un testament al iubirii față de țară și al nevoii de a păstra vii tradițiile și valorile care definesc o națiune.

Născut în 1858 în satul Pleșești (azi numit Vlahuță), județul Vaslui, a trăit într-o perioadă de mari schimbări pentru România, atât din punct de vedere politic, cât și cultural, iar contribuțiile sale literare au avut un impact semnificativ asupra generațiilor care i-au urmat.

Vlahuță a intrat în cercurile literare din București, unde a legat prietenii cu personalități culturale marcante ale vremii, printre care Barbu Ștefănescu Delavrancea, Ion Luca Caragiale și George Coșbuc. Cea mai cunoscută creație a sa, „România pitorească”, publicată în 1901, reprezintă o capodoperă a literaturii române, ce descrie frumusețea peisajului românesc și diversitatea culturală a provinciilor țării. Scrisă într-un stil sensibil și evocator, surprinde dragostea profundă a autorului pentru patrie și natura sa. În paginile cărții, cititorul este purtat într-o călătorie care reflectă nu doar geografia României, ci și sufletul său.

Vlahuță nu a fost doar un scriitor de talent, ci și un patriot profund atașat de idealurile naționale. Prieten apropiat al lui Mihai Eminescu, Vlahuță a fost un susținător fervent al ideii de unitate națională și de apărare a identității culturale românești. Angajamentul său față de valorile naționale a fost dublat de un spirit critic, manifestat și în presa vremii, reactiv la corupția și nedreptatea socială pe care le-a observat în societatea românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.

Astfel de spirite luminate și luminoase au călăuzit România de-a lungul timpului către zilele noastre. Se cuvine să le păstrăm memoria nepieritoare și să le onorăm prin cunoaștere creația. Fie ca bunul Dumnezeu să-i vegheze odihna în eternitate…