România rămâne campioană în privința inflației și a deficitului bugetar la nivelul Uniunii Europene, fruntașă și la tarifele năucitoare prin care cumpărăm cu disperare energie electrică de pe piața internațională.

Cu toate acestea, de câțiva ani, premierul Marcel Ciolacu se face că nu pricepe fundamental problemele țării, vorbind pur manipulator, cu glasul dres mieros pentru iezișorii electori, despre reforma aparatului instituțional al statului, de reducerea „bugetofagiei” și a birocrației, de tăierea cheltuielilor publice nefirești, precum și a sistemului politic clientelar, politic parazitar, dar, în realitate, nefăcând nimic serios în acest sens.

Mai precis, în ultimii trei ani, dintre cei aproape 1,3 milioane de bugetari, din rândul cărora vreo 450 de mii reprezintă, indubitabil, clientelă de partid frecătoare de mentă, plimbătoare de dosare cu șină, guvernanții conduși de Ciolacu au redus, strict pe hârtie, dar cu mult fast demagogic, un număr total de circa 5000 de posturi, oricum neocupate, adică 0,38%.

Apoi, tupeist și viclean, într-o declarație media, premierul a dat vina pe investițiile „glorioase” ale țării și guvernării care, chipurile, ar constitui cauza principală a deficitului enorm din economia României. Iar aceste investiții ar sta discreționar taman la butonul său și a conchis sfătos astfel: „Vreți să intrăm în logica în care, în două luni, dacă vreți, eu opresc orice investiție și avem deficit 3%? Nu am o problemă”. E clar că nu are, atât îl duce mintea.

Atât poate, atât a priceput din economie, la acest nivel performează uluitor competența unui covrigar. Ce să mai comentezi dacă pesediștii susțin că, totuși, e mai bun decât era Dăncilă. Asta, da, evoluție calitativ politică, demnă de mândrie și veselie zglobie pe seama tristeții țării!