Nu poți pretinde că aperi democrația și valorile democratice, câtă vreme subminezi statul de drept. În această privință, articolul 1, alineatul (4), din Constituția României stipulează că: „Statul se organizează potrivit principiului separației şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democrației constituționale”. Or, când puterea legislativă, respectiv Parlamentul, influențează prin vot activitatea judecătorească, obstrucționând funcționarea justiției, respectiv împiedicând reținerea sau arestarea unui parlamentar acuzat sau suspectat de săvârșirea unor fapte penale, reprezintă un conflict deschis între puterile statului și un grav atentat politicianist în privința funcționării statului de drept.\Le fac cunoscute studenților mei principiile fundamentale ale dreptului comunicării sociale, iar unul dintre acestea – cel al egalității în drepturi – presupune că: toți oamenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, în sensul că sunt și trebuie să fie la fel de responsabili juridic și social; nu  trebuie  să  existe  privilegii  sau  discriminări  în  fața responsabilității morale, sociale, juridice, pentru nicio persoană și nici pentru organele statului sau orice fel de demnitari, funcționari publici sau privați; nimeni nu este mai presus de lege, toți cetățenii sunt responsabili în fața și în condițiile legii, indiferent că sunt sau nu autorități publice sau demnitari.\Admit însă că votul unor colegi parlamentari, care fac scut de apărare protejându-i pe cei urmăriți penal, mă pune într-o postură delicată… Cum să le explic didacticist celor din tânăra generație că egalitatea principială în drepturi ține de contextuale interpretări parlamentare, că unii parlamentari pot fi privilegiați și se situează deasupra egalității în drepturi, concept legislativ care se aplică doar cetățeanului de rând?! Cum să le explic că, în România, fabula lui Grigore Alexandrescu cu „Câinele și cățelul” este mai actuală ca oricând, câtă vreme dulăii politici „voiesc egalitate, dar nu pentru caței”, și surclasează oneros principiul democratic al egalității în drepturi?!\Am fost atent la tiradele cinice, zeflemitoare, ale unor senatori, care susțineau de la tribună că, de fapt, parlamentarii nu se reprezintă pe sine, ci miile de electori care i-au mandatat cu votul și încrederea lor. Cu alte cuvinte, acest statut este superior, constituie un privilegiu și temei pentru o discriminare pozitivă în fața legii. Mai mult, unii afirmau că acuzele care li se aduc colegilor cercetați penal sunt pentru fapte care s-au petrecut, cu ani în urmă, într-o altă funcție și calitate a suspecților decât cea actuală, prin urmare impunându-se cercetarea lor în stare de libertate. Aceiași au invocat abuzurile procurorilor și au adoptat retorici avocățești prin care incriminau documentele și probele puse la dispoziția comisiei juridice a Senatului. Practic, respectivii s-au transformat în magistrați, iar Senatul a devenit instanță de judecată care soluționează cauze pe fond. Culmea, însuși președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, s-a exprimat enervat într-o declarație de presă că „aici nu este fabrică de trimis la eșafod, ca să fie bine înțeleasă chestiunea”. Se știe, in corpore, PSD și aliații săi reprezentând puterea politică actuală au votat împotriva ridicării imunității senatorului Dan Șova, la fel cum au făcut-o anterior majoritar și în cazul senatorului Varujan Vosganian.\Este rușinoasă maniera în care reprezentăm România, este sfidătoare pentru românii de rând, vădind o democrație prost înțeleasă și incapacitatea unor politicieni de a pricepe și respecta valorile statului de drept. Asistăm inerți și siderați la batjocorirea celor care ne-au susținut și ne-au votat cu speranța de a vedea o țară primenită, revigorată economic, social și moral, care să se bucure de demnitate, onoare și respect în Uniunea Europeană și în întreaga lume. Să spunem, așadar, realității pe nume: ne descalificăm tocmai pentru că mai sunt și alți parlamentari care se simt, la rândul lor, vizați de cercetări penale, culpabili și cu musca pe căciulă, fiind nevoiți astfel să exprime un vot de solidaritate apărându-și preventiv, de fapt, propria imunitate.