Prietenul meu a pus banii lângă calculator și, știind că eu sunt mai priceput, m-a rugat să-i cumpăr electronic băiatului un bilet de avion, să fie surpriză… „Numai dus”, a spus. „Înapoi încă nu are de unde să știe când poate.”

Pe băiat îl știam de când tatăl său îl ridica pe umeri ca să ajungă la cireșe. Mai târziu i-am văzut pe amândoi în livada rămasă de la bunic, îndreptând pomii tineri și legându-i de araci. Tatăl îi spunea des că pământul acela o să fie al lui. Băiatul învățase să îngrijească pomii înainte să învețe să conducă.

Acum era inginer. Făcuse facultatea la buget, dar căminul și toate câte nu se văd pe o diplomă le plătiseră părinții. Tatăl lucrase sâmbetele. Mama își amânase dantura. Își drămuiseră vacanțele, concediile, să strângă bani pentru viitorul copilului. După facultate se angajase aici, în meseria lui, și tot nu-și putea plăti singur chiria. În Germania găsise de lucru tot ca inginer, cu un salariu din care putea trăi fără să le mai ceară nimic. Nu pleca după bogăție. Pleca fiindcă aici, cu toată munca și cu toată școala, nu-l aștepta decât o sărăcie cu diplomă.

Am trecut în formularul electronic numele pe care tatăl lui îl scrisese cândva pe etichetele caietelor. Mă gândeam la școala plătită din munca oamenilor de aici și la priceperea care avea să folosească unei fabrici nemțești. Într-un raport, cineva urma să-l treacă la plecați, ca și cum și-ar fi ales singur drumul. Însă, plecarea o plătea tot tatăl lui.

„Măcar să poată pune ceva deoparte”, a spus. A urmărit cu degetul ora plecării pe ecran. „Noi am avut grijă de pomi, de țară n-au avut chiverniseală cei mari. Am lăsat-o pe mâna altora și acum pleacă el.”

N-am avut ce să-i răspund. Eram de-o vârstă cu el.

„Maică-sa i-a zis să vină de Crăciun. El i-a zis că trebuie să vadă cum primește concediu.”

I-am dat tatălui foaia tipărită cu tichetul de drum. A împăturit-o cu grijă și s-a ridicat. La ușă i-am reamintit de banii rămași rest. I-am numărat și i-am pus în palmă. I-a ținut o clipă acolo, apoi i-a așezat separat, în buzunarul cămășii. „Ăștia să rămână pentru când vine.”