Vuiește țara! După vreo nouă luni de opinteli, neștiute trude și cazne, Parchetul General a catadicsit finalmente să-l trimită în judecată pe „demiurgul” Păcălin, pe Rambo Potra, plus încă vreo 20 de acoliți, sub acuzația de săvârșire de acțiuni împotriva ordinii constituționale și comunicarea de informații false. Adică, pentru ceea ce a văzut și constatat liber din spațiul public cam orice om lucid și rezonabil.

O fi taman vreo coincidență faptul că, doar cu o seară înainte, președintele României își exprima, într-o emisiune de televiziune, nemulțumirea față de șefii Parchetului General și DNA în legătură cu ineficiența față de marea corupție și inapetența la zone economice de complexă evaziune și conexiuni cu politicul, suspecte și aparent intangibile autorităților de forță ale statului. Se pare că semnalul a fost cu folos.

Prin urmare, iată că, totuși, cu un imbold necesar și un dram de fermitate se mai și poate, chiar dacă justiția este încă în grevă pentru a-și prezerva privilegiile, pensiile speciale.

În context, s-a relansat disputa, hârâiala și chelălăiala prin online între pretinșii suveraniști, adepți ai „gurului”, și ceilalți. În esență, circul este acum relansat, spectacolul risipirii românești continuă.

Pentru muritorii de rând, care nu se hrănesc din circoteca de prin social-media, nici nu au spume de ură la gură, nici nu asumă imprecații, onomatopee, injurii, amenințări ori spurcarea nesăbuită a aproapelui, și nu cred nici în miracole politice pentru salvarea acestei țări, soarele patriei răsare zi de zi tot la fel.

Iar „Luna se ridică liniștită, fără să-i pese de cetățile în ruină…”, după cum constata, la timpul său, într-o superbă elegie poetul Rainer Maria Rilke. Și totul e deșertăciune (conform Ecleziastului) în care ne pierdem clipele și viețile noastre, în loc să încercăm pur și simplu să trăim pe cât se poate vrednic și frumos, mântuitor.