Prietenul meu pusese un pahar sub robinetul care picura. „Trebuie să-i schimb garnitura”, mi-a spus, și mi-a făcut loc la masa din bucătărie. Nu ne mai văzuserăm de câteva luni. Lângă farfuria cu prăjituri stătea telefonul lui.

Până să bem cafeaua, îmi arătase o bătaie, un furt și un om care îl înjura pe altul. Filmările agresive, conflictuale, violente veneau una după alta. Pe unele le trimitea mai departe, cunoscuților, apăsând scurt cu degetul pe ecran. „Să vadă și ei în ce țară trăim, ce guvernare avem.” În pahar cădea, la răstimpuri egale, câte o picătură.

Soția lui a deschis ușa să ne întrebe dacă mai vrem ceva. „Nu vezi că vorbim?”, a repezit-o el. Femeia a închis ușa încet. Îl știam un om cald, acum însă i se adresa nevestei pe tonul celor din videourile vizionate, ca și cum biata i-ar fi făcut ceva.

Apoi mi-a arătat, indignat, un străin care vorbea urât despre români. Am citit câteva comentarii și erau de fapt similare constatărilor noastre. Cu puțin înainte, la masa aceea, încuviințasem și eu că suntem „un neam fără leac”. Spuse însă de altul, de un străin, aceleași cuvinte ne dureau pe amândoi. Adică, noi aveam voie să facem din fiecare ticălos portretul propriei țări, pe când ceilalți ar fi trebuit să ne cunoască mai bine.

Paharul aproape se umpluse. M-am gândit la picătura chinezească, cea care cade mereu în același loc până îl scoate pe om din minți. Doar că sub a noastră ne așezam singuri, voluntar, în fiecare dimineață. Răul din filmări era adevărat. La fel de adevărată era femeia care făcuse prăjiturile. Iar noi o expediaserăm, ca să mai vedem un necunoscut înjurând, un conflict exacerbat, agresivitate, o violență verbală, o informație negativă viralizată.

Prietenul meu s-a ridicat să golească paharul. Trecuse aproape o oră. Nu-l întrebasem cum se simte și dacă mai merge la pescuit. Nici el nu mă întrebase de ai mei. Ne întâlniserăm ca să ne fie bine împreună și munciserăm conștiincios să ne amărâm.

Mi-am pus telefonul în buzunar și am luat o prăjitură. „Cheam-o și pe doamna ta să stea cu noi.” A lăsat paharul gol pe masă și s-a dus până la ușă. Robinetul încă picura.