„S-ar zice că natura a întipărit aicea o dulce și primăvăratică sărutare pe sânul munților iernatici și că, sub această sărutare de nesfârșit amor, au răsărit, ca prin farmec, milioanele de flori strălucitoare, ce acopăr întinderile ondulate și dulci; că sub ea s-a născut acea lină și răcoroasă adiere, ce veșnic suspină în acest loc, și că pâlcurile de mesteacăni, cu ramuri despletite și cu trunchiuri de argint, nu sunt semănate ici și colea decât spre a chema pe drumețul obosit să guste, pe un așternut de flori, o clipă de visuri și de negrăită fericire.

Ș-apoi, cine n-a auzit în acest loc pe greierul șuierător și pe cosașul răgușit, locuitori nevăzuți ai miriștii uscate, cântându-și eternul lor cântec sub miezul zilei înflăcărat, cine n-a ascultat aicea pe gaița gâlcevitoare certându-se cu alta pe creanga vreunui fag, acela, desigur, n-a avut prilejul să se îmbete de cel mai dulce și mai dumnezeiesc concert, pe care cântăreții naturii îl execută pe niște note necunoscute încă din scara muzicii omenești.

Aici e, fără îndoială, paradisul pământesc al vremurilor noastre și… nici un înger cu sabie de foc nu străjuiește la porțile lui… Adam și Eva pot intra și, după voie, pot ieși fără teamă de strășnicia poruncilor dumnezeiești…”

Acest fragment  face parte din scrierea „Amintiri dintr-o călătorie”  a marelui scriitor Calistrat Hogaș. Născut la Tecuci, fiu de protopop, a fost profesor, revizor școlar, director de școală și a avut opt copii. Ca scriitor a publicat cărțile devenite opere literare „Pe drumuri de munte” și „În Munții Neamțului”.

A lăsat urme adânci în literatura română prin poveștile sale despre călătorii și peisajele pitorești ale Moldovei. Hogaș, un spirit liber și un observator sensibil al lumii din jurul său, rămâne în amintirea noastră nu doar ca un narator talentat, ci și ca un fin explorator al sufletului uman.

A fost un povestitor al frumuseților ascunse ale României, un om care a reușit să transforme călătoriile sale, prin locuri aparent banale, în adevărate epopei literare. Prin scrierile sale, Hogaș ne-a oferit ocazia de a vedea lumea prin ochii unui om care trăia și respira prin cuvinte.

Se împlinesc astăzi 107 ani de la plecarea sa către veșnicia dumnezeiască. Fie-i memoria binecuvântată, Dumnezeu să-l odihnească în pace!