Se încheie, astăzi, campania electorală pentru primul tur al alegerilor prezidențiale. În privința dezbaterilor publice, a dominat strategia actualului președinte al României, care a preferat programatic să stea retras, arogant și confortabil, în „România lucrului bine TĂCUT!”. „Pas cu pas”, Iohannis a ajuns un fel de „Hyperion” eminescian al națiunii, care ne-a transmis tuturor românilor că ”trăind în cercul vostru strâmt norocul vă petrece, ci eu în lumea mea mă simt nemuritor și rece”. Nu prea pricepem exact ce vrea demiurgul ca apt necombatant în fruntea țării, nici cum poate fi configurată astfel o Românie „muțește” normală.
S-a sustras de la orice dezbatere și cucoana Dăncilă, aflată în fruntea ciocoilor PSD, probabil nu avea suficiente discursuri preparate iar fițuicile subalternilor nu o mai puteau salva dintr-o confruntare liberă a întrebărilor și a perspectivelor naționale, care presupuneau o elementară competență. Oricum, gafele sale au devenit proverbiale și s-ar fi făcut și mai mult de râs. În urmă cu două zile, a declarat într-o conferință de presă că „scopul PSD este să câștige alegerile prezidențiale, locale și parlamentare de anul trecut”, iar, anterior, a susținut că „nu lupt împotriva unui om, lupt împotriva unei țări în care să se regăsească toți românii”. Doamne-ferește!
Specialist, chiar talentat, în interpretarea rolurilor de „tăntălău și mototol”, candidatul Pro România și, pe alocuri, ALDE, Diaconu, s-a strofocat actoricește cabotin, neconvingător, să-și schimbe rolul în „deșteptul” electoral providențial, mesianic, salvator al națiunii… De fapt, în realitate, doar ce s-a extras din Parlamentul European, în care a vegetat și dormitat prelung, complăcându-se timp de cinci ani într-un „vajnic” anonimat, demonstrând o fastuoasă lâncezeală. A încropit în ultimele zile un prelung monolog răzvrătit cu sinele, „prostul” western-ului românesc, „bă, Romi”, ascunzându-se artistic „curajos” și el de orice dezbatere publică.
E destul de jalnică ipostaza aceasta iepurească a fugitului de confruntarea electorală, pentru căznita și chinuita noastră democrație, câtă vreme dezbaterea ideilor, competiția programelor și a asumărilor politice în spațiul public, mai ales într-o campanie electorală, reprezintă chiar fundamentul și însăși rațiunea oricărei societăți democratice.
Despre Dan Barna, ce să spunem?! Este doar „omul nou” al vechilor năravuri, lupul moralist, tânărul specializat în hocus-pocus-ul cu milioanele de euro ale fondurilor europene, prin care însuși și cel dintâi s-a îmbogățit, iar rezultatul utilizării acestor resurse este caragialesc, adică „admirabil, sublim, dar lipsește cu desăvârșire”. ,,Curat murdar!”, cu alte cuvinte, după cum zice personajul Pristanda.
Un proverb danez punctează admirabil: „Cel care te înșală o dată, te nedreptățește; dacă de înșală a doua oară, o face pe dreptate: te ia ceea ce ești!”
De departe, Theodor Paleologu, candidatul Partidului Mișcarea Populară este cea mai bună alegere pentru funcția de președinte, pentru România noastră. S-a născut în 1973 în București și a crescut în mijlocul grupului de intelectuali prestigioși din jurul tatălui său, cunoscutul scriitor, senator și ambasador, Alexandru Paleologu. Provine dintr-o familie cu tradiție în diplomație.
Theodor Paleologu este un intelectual erudit, cu studii alese la cele mai prestigioase școli din Franța și Germania. A susținut cursuri la Universitatea Notre-Dame, Institutul Erasmus, și la Universitatea Harvard, fiind și profesor invitat la Deep Springs College în Statele Unite ale Americii. A fost ambasador al României în Danemarca şi Islanda şi Ministru al Culturii. În ianuarie 2013, a fondat Casa Paleologu, o școală privată în cadrul căreia ține și găzduiește în prezent cursuri în domeniile umaniste.
Unui om care se lăuda cu știința sa întinsă, filosoful Artistippus (elev al lui Socrate) i-a spus: „Faptul că cineva mănâncă mult nu-l face mai sănătos decât pe cel care mănâncă doar ce îi este necesar; la fel, învățat nu e acela care citește mult, ci acela care citește cu folos”. Vă asigur că Theodor Paleologu nu numai că a citit și studiat foarte mult, dar a făcut-o cu maxim folos, este un om cu multiple competențe iar înțelepciunea sa este necesară folosului și viitorului țării noastre, mai ales în aceste vremuri încordate, neclare, dominate de impostură, demagogie politică și mediocritate.
Votați Theodor Paleologu, prieteni, vă îndemn cu deplină încredere!