Întotdeauna m-am exprimat în orizontul patriotismului, al valorilor tradiționale, populare, culturale, creștin conservatoare, de fapt cele călăuzitoare dintotdeauna pentru talpa țării. Am constatat însă, în ultimele decenii, degradarea consecventă a asumărilor autentice, veridice, concrete în această privință.

Acum, prevalează trâmbița patriotardă, fariseismul unor lideri care utilizează patriotismul ca pe un urlet și debușeu gutural, de tipul galeriei fotbalistice. Strigi că ești patriot, fluturi exhibiționist niște steaguri de prin recuzita partidului și ai încheiat vitezist lupta ta pentru patrie, iar data viitoare o iei de la capăt identic.

Fără nicio pregătire adecvată, riguroasă, educațional și profesional, fără vreo experiență în domeniu, incapabili de vreun proiect de țară valid, fără soluții realiste pentru problemele românilor, fără o viziune rezonabilă cu asumări concrete pentru economie și binele națiunii. Doar actorie politică sincronizată cu un spectacol consecvent electoralist, propagandă politică și manipulare pentru bieții români, mulți încă prea naivi și creduli.

Pe de altă parte, dacă te uiți la vârful țării, îi vezi perindându-se, cu mici excepții, pe toți cei care prin campaniile electorale se bat cu cărămida patriotismului în piept, iar când preiau frâiele puterii politice, aproape indiferent de formațiunea politică, rămân cu un singur obiectiv important: propriile interese și buzunare, în solidar cu tovărășia lor politică.

Când vom ieși oare din acest cerc vicios, fatalist, oameni buni?!