La manifestarea dedicată împlinirii a 30 de ani de activitate a AMCHAM România (American Chamber of Commerce), premierul Ciucă se arăta surprins, cuprins de curioasă mirare, cum a ajuns România, considerată odată grânarul Europei, „Coșul de Pâine” al Europei, să aibă deficit de balanță comercială pe alimente şi cum importăm foarte multe alimente?

Dacă nedumerirea venea din partea unui nenea, om de rând, treacă-meargă, dar să o auzi ca pe o întrebare „întrebătoare” tocmai din gura celui care conduce Guvernul României și care s-ar cuveni să aibă soluții pentru a contracara această gravă problemă, este halucinant, de toată jena.

Un alt mirat din fruntea țării, președintele României, Klaus Iohannis, constata siderat cum a calculat Comisia Europeană despăgubirile pentru fermieri români, pe baza unor formule de calcul, fără niciun fel de negociere. Păi ce să negocieze cu România, câtă vreme cei care ne reprezintă sunt vai și amar. Permanent obedienți, în poziția „ghiocel”, supuși zeloși, fără crâcnire.

Când zice Comisia Europeană „zât!”, faceți decarbonatare, închideți exploatările de cărbune și centralele aferente până în 2035, ai noștri ca „brazii”: „am înțeles, să trăiți!”. Și, cu supușenie, le-au închis chiar din acest an, să arate cât de insignifianți și tembeli suntem. Prin comparație, în confruntarea cu criza energetică, țări ca Germania, Polonia, Grecia, Cehia și-au redeschis exploatări și centrale pe cărbune sau au amânat, sine die, închiderea celor deja funcționale. Noi închidem producția, apoi cumpărăm energie din import iar ai noștri guvernați așteaptă aplauze, să vadă Uniunea Europeană, după cum zice Klaus Werner, „sacrificiile” românilor.

Vă întreb, când ești prost, cine-i de vină?