Parlamentul României a adoptat inițiativa legislativă a președintelui PMP, Eugen Tomac, prin care se realizează atât o reparație morală, cât și una pecuniară față de membrii grupului Ilașcu. În sensul noii legi, a fost modificat și completat Decretul-lege privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și a celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Un moment de grea cumpănă pentru libertate și democrație l-a reprezentat data de 9 decembrie 1993, când un tribunal ilegitim al regimului separatist de la Tiraspol, nerecunoscut pe plan internațional, a acuzat pe nedrept și a condamnat, fără drept de apel, un grup de patrioți din Republica Moldova – Ilie Ilașcu, Andrei Ivanțoc, Tudor Petrov-Popa și Alexandru Leșco, cunoscut sub numele de grupul Ilașcu.
Ilie Ilașcu a fost condamnat la moarte, Andrei Ivanțoc și Tudor Petrov-Popa au primit câte 15 ani de închisoare, iar Alexandru Leșco a primit 12 ani de închisoare. Ulterior, pedeapsa lui Ilie Ilașcu a fost comutată în închisoare, iar în urma presiunilor comunității internaționale a fost eliberat în anul 2001, după nouă ani de detenție. În anul 2004, a fost pus în libertate și Alexandru Leșco la expirarea termenului de detenție. În același an, după ce fusese sesizată de Ilie Ilașcu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Republica Moldova și Federația Rusă și a cerut punerea în libertate a ultimilor doi membri ai grupului. Cu toate acestea, Tudor Petrov-Popa și Andrei Ivanțoc au fost eliberați abia în anul 2007, de asemenea, la expirarea termenului de detenție.
În perioada de detenție politică, grupul Ilașcu a avut de înfruntat condițiile grele din închisoare, izolarea, tortura și înfometarea fiind uneltele utilizate pentru distrugerea lor fizică și psihică.
Încă din acel moment, prin Apelul din 9 decembrie 1993 al Senatului României către Senatul Statelor Unite ale Americii, România se adresa SUA cu rugămintea de a nu se permite din nou instaurarea totalitarismului imperial, a arbitrariului, a fărădelegii și a terorismului instituționalizat în Estul Europei.
Grupul Ilașcu a devenit cunoscut atât societății românești, cât și celei europene și internaționale pentru continuarea luptei anticomuniste și promovarea valorilor și principiilor democratice.
Se poate afirma că România are o pleiadă de eroi de-a lungul istoriei sale, iar alături de eroii din timpul și după cel de-al doilea război mondial, cei ai revoltei de la Brașov sau ai Revoluției din decembrie, se înscriu la loc de cinste și eroii care s-au luptat pentru libertate și democrație cu ultimul bastion al comunismului din Transnistria, cu rămășițele agresive ale bolșevismului sovietic.
Adevărul istoric cu privire la faptele și evenimentele în care s-a implicat grupul Ilașcu este deja consacrat, fiind reliefat de documente ale autorităților din România și Statele Unite ale Americii, ale instituțiilor Uniunii Europene, ale Consiliului Europei, etc. România, însă, încă nu a reușit până acum să-și exprime gratitudinea față de acești cetățeni români.