Institutul Național de Statistică arată că, în primele șase luni ale anului 2026, în magazinele din România s-a vândut un volum de mărfuri cu aproape 6% mai mic decât în aceeași perioadă a anului trecut. Mai grav, în iunie s-au cumpărat cu peste 6% mai puține alimente, medicamente, băuturi și produse din tutun decât în iunie 2025.

Un consilier al Băncii Naționale a scris pe Facebook că „vom mânca iarbă și scoarță de copac”. Un profesor de economie ne așază, în aceeași săptămână, mai jos decât Grecia prăbușită economic în 2010. Titlurile media reverberează avertismente și spaime, realitatea, în schimb, vorbește elocvent de la sine.

De aproape un an, românii cumpără mai puțin. Nu dintr-un capriciu al gustului, ci fiindcă își permit mai puțin și au încredere tot mai redusă în guvernanți, politicieni și instituțiile statului român. Ce înseamnă asta, pe înțelesul oricui? Că o familie obișnuită face ceea ce face orice familie prudentă atunci când energia, carburantul și mâncarea se scumpesc, iar leul din buzunar valorează și cumpără tot mai puțin. Românul strânge consecvent cureaua, amână, renunță la ce nu e urgent și vital, se agață de strictul necesar…

Numai că, la scara țării, prudența fiecăruia devine problema tuturor. Consumul este motorul acestei economii. Când familia cheltuie mai puțin, magazinul vinde mai puțin, firma câștigă mai puțin, iar statul încasează mai puțin. Un buget mai subțire cere împrumuturi mai multe, iar datoria, din 2027, se va plăti tot mai greu. Cercul se închide singur.

Nu înseamnă că mâine România intră în faliment și nici că românii vor ajunge literalmente să mănânce „iarbă și scoarță de copac”. Asemenea expresii descriu un scenariu extrem, nu o prognoză. Dar avertismentul din spatele mesajelor specialiștilor în economie trebuie înțeles. Dacă statul continuă să acopere risipa prin împrumuturi și să repare deficitul taxând aceeași economie slăbită, declinul se va adânci tot mai periculos.

Ieșirea nu poate veni din noi biruri așezate pe sacoșa deja golită a românului. Poate veni din reformarea instituțională a statului supraponderal, reducerea risipei publice, investiții productive, absorbția fondurilor europene, energie accesibilă, stabilitate fiscală și refacerea puterii reale de cumpărare. Adică, exact ce nu interesează și nu prioritizează clasa politică aflată la putere acum.

Economia nu începe în comunicatele Guvernului și nici în discursurile triumfaliste ale politrucilor. Începe la masa din bucătărie. Iar când pâinea, medicamentele și factura la energie se luptă pentru ultima sută de lei a unei familii, criza a intrat deja în casă. Statistica doar îi constată prezența.