În ultimii patru ani, am avut prilejul să analizez pe îndelete cauzele pentru care România nu progresează așa cum s-ar cuveni, pe măsura potențialului său și a posibilităților sale reale. Vulnerabilitățile țării privesc prioritar degringolada, haosul ierarhiilor din sectorul resurselor umane. Sunt promovate, ajung în fruntea instituțiilor statului cel mai adesea personaje susținute politic, care s-au făcut remarcate îndeobște pentru că au plimbat cu zel mapele partidelor, au lipit afișe sau au dat cu trompeta electorală și i-au lingușit pe liderii acestora. Competențele, profesionalismul, experiența, calitățile care se cuvin să compună un performer redutabil pentru instituția pe care ajunge să o conducă și reprezinte trec înspăimântător de frecvent pe locul doi. Intoxicând, suprasaturând instituțiile statului cu astfel de politruci, cărora mai apoi li se adaugă, rând pe rând, rubedeniile în căutare de locuri de muncă „călduțe”, avem o imagine de ansamblu a conjurației mediocrităților care (ne) conduc.
Unii au perseverat zelos în șoapte dulci pe la urechi simandicoase de prin Capitală, și-au arătat îmbelșugat prinosul de recunoștință față de binefăcătorii ierarhici, și astfel au sărit, au „ars” la apelul bocancilor cuvenitele etape ale pregătirii, ale promovării profesionale. Au fost numiți direct secretari de stat sau miniștri, prefecți, șefi de agenții ale statului sau servicii deconcentrate ale ministerelor, generali cu stele de prin culisele nopții, toți gravitând cu osârdie în jurul bugetului statului și a banului public. O hoardă de profitori care pradă și pustiesc…
Unii dintre aceștia ne-au reprezentat sau ne reprezintă și azi interesele naționale pe la curțile europene. Ei sunt cei care au negociat pentru România acceptând vânzarea resurselor energetice ale țării (gaz, petrol, ciment ș.a.), vânzarea către concernele economice multinaționale a industriei și distrugerea restului, batjocorirea țăranului român prin acordarea celor mai mici subvenții pentru suprafața agricolă și animale din Uniunea Europeană, măsuri și scheme de ajutor european și guvernamental nesincronizate cu realitățile naționale, asumate pripit încă de pe scara avionului, exportul pădurilor și comisionarea oneroasă a tot ce mai mișcă profitabil în economia noastră. Tot ei sunt apatrizii lipsiți de sentimente naționale care permit vânzarea pământului țării bucată cu bucată, că doar „nu-l cară nimeni în afara țării”, nu-i așa?! Dar că ajungem desțeleniți, dezmoșteniți și sclavi moderni pe propriile pământuri strămoșești, această problemă din păcate nu-i preocupă, fiindcă lăcomia i-a lăsat fără de conștiință.
Asemenea personaje ne compun destinul tuturor și le vedem în acțiune la toate nivelurile, zi de zi, ca într-un blestem. Șefi și „șefuți” din stirpea lui Dinu Păturică, parveniți ai trambulinelor politice și ai degringoladei valorice care caracterizează astăzi România. Ei sufocă din fașă, egoist, orice șansă de primenire, transformă în eșec orice schimbare de generații și îi vor promova tot pe cei asemeni lor. O școală a imposturii și a lipsei de competitivitate, un club exclusivist al mediocrităților, o cangrenă socială care meticulos și sistematic ne termină.