În cursul zilei de miercuri, 17 februarie 2016, după încheierea sesiunii de declarații politice din cadrul plenului Senatului României, după ce mi-am susținut de la tribună declarația politică, în mod surprinzător, am fost abordat de către parlamentari ai UDMR, extrem de iritați și vizibil nervoși. Domnii senatori Verestoy Attila și Tanczos Barna au vrut să mă pună la punct, considerându-se lezați și jigniți de faptul că prin declarația mea am evidențiat că, în mod evident, Consiliul Național Secuiesc, Organizația celor 64 de Comitate ca și UDMR (PPMT, PCM) au de fapt același țel ca obiectiv politic: autonomia teritorială pe criterii etnice a Ținutului Secuiesc, implicit a unei importante părți a Transilvaniei. Doar că unii au ales o cale radicală, agresivă, mergând până la pregătirea unor operațiuni cu caracter terorist, în timp ce ceilalți sunt mai pașnici și preferă parfumul unor acțiuni și declarații pașnice, subsumate presiunilor și trocurilor politice din preajma guvernării, extrapolate către structurile de vârf ale Uniunii Europene care sunt presate constant să le consfințească și legitimeze vrerea.
Roșu de furie și cu bărbia tremurândă, senatorul Verestoy Attila mi-a răcnit pe un ton agresiv că UDMR nu are nicio legătură nu „nebunii ăia extremiști” iar felul în care am reflectat această problemă mă face „chiar mai rău și mai derbedeu decât tâmpiți ăia de Vadim Tudor și Gheorghe Funar”. „Dați-l afară din partid!” – i-a strigat, cu vocea gâtuită de surescitare, Verestoy Attila, copreședintelui PNL Vasile Blaga, un asemenea om nu are ce căuta într-un partid liberal. Firesc, copreședintele impasibil a făcut apel la cumpătare și calm.
Am zâmbit și i-am spus cât se poate de senin celui înfuriat de adevăr, care și-a făcut un renume național din apelativul „drujba Carpaților” (elocvent pentru statura sa intelectuală), că nu primesc lecții nici de politică și cu atât mai puțin de morală din partea sa, iar apelativul de „derbedeu”, aprecierea cu care m-a gratulat, venind din partea sa îl consider un compliment al neputinței celui care, pus în fața reflexiei propriei oglinzi, este incapabil să accepte realitatea oglindită. A plecat bombănind că am supărat un milion de maghiari și pe foarte mulți politicieni din conducerea UDMR. Nu mi-a spus o noutate, întrucât pe mulți îi știu că s-au născut supărați, mai ales când aud de numele meu. De altfel, cei incapabili să scape din ghearele unui sistem comunistoid, care le-a mutilat rațiunea și strivit intelectul, atunci când nu mai au argumente valide, s-a demonstrat prin politica alunecoasă a Capitalei, că recurg la etichete insultătoare, gen: „golan”, „prostănac”, „derbedeu” etc. Nu pot mai mult de atât și, basta, asta îi caracterizează pe deplin!
Mai apoi, mai tânărul său coleg, pe care profesional îl apreciez, m-a abordat cerându-și scuze pentru faptul că Verestoy Attila și-a ieșit din fire. „Dar, Marius, – mi-a spus acesta – ești un om rațional cu care se poate discuta, trebuie să recunoști că singura cale ca maghiarii să-și păstreze identitatea culturală și să o ducem cu toții mai bine este materializarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a maghiarilor, după modelul Tirolului de Sud”. M-am uitat la el cu prietenie și compasiune…
Acești politicieni chiar nu înțeleg că se îndepărtează de propriul electorat. Nu-i preocupă sărăcirea constantă a județelor Harghita și Covasna, prin lipsa de programe economice importante, deși UDMR este cea dintâi responsabilă, câtă vreme, cu nesemnificative excepții, s-a aflat aproape constant la cârma și în guvernările României, de aproape un sfert de secol. Mai mult, politicienii de la vârful UDMR au majoritatea o stare materială înfloritoare, semn că le priește Bucureștiul și fără autonomie teritorială. Nu același lucru se poate spune despre maghiarul de rând, pe care unii vor încă să-l creadă miop și ușor de dus de nas în continuare.
În timp ce eu pledez constant pentru conviețuire pașnică, pentru bogăția celor două culturi, română și maghiară, care interferează reciproc avantajos, pentru armonie și spirit fratern, politicieni UDMR, ca și alți reprezentanți ai minorității maghiare, se dau de ceasul morții să-i îndepărteze pe maghiari de români, temându-se, chipurile, de pierderea identității culturale a minoritarilor. Iar în această cheie politic perfidă, încă de pe băncile școlii, cetățenii majoritari sau minoritari trebuie îndepărtați, înstrăinați etnic unii de ceilalți, învrăjbiți, instigați la ură și separatism… Trebuie să nu mai încapă unii de ceilalți, în atmosfera creionată politic segregaționist, un fel de Apartheid modern transilvănean al secolului XXI.
Marea încrâncenare și acest avânt radical separatist materializează, de fapt, temerile acute ale UDMR, căzută constant în susținerea propriului electorat, politicieni uniunii riscând foarte serios să nu atragă suficiente voturi pentru atingerea pragului de 5% vizând accederea în Parlamentul României. Oricum, politicienii în cauză acționează pripit, urmând un drum nechibzuit și total greșit. Sursa foto: aleximreh.wordpress.com