Cât de ipocrit și fals să fii ca politruc de profesie, să folosești campania electorală alergând să ajungi nădușit, precipitat, la mai multe biserici, consecutiv, unde teatral te închini cu ochii la bietul elector, fiind interesat doar dacă te-a remarcat sau nu te-a remarcat, apoi să o tai pentru a bifa un alt locaș de cult, alți credincioși spectatori…

În acest ritual grotesc, politrucul i-a strecurat anterior și preotului niscai parale pentru a-i anunța precipitat prezența copleșitoare ca importanță în mijlocul enoriașilor. Îl și scuză, fiindcă domnul politician este foarte ocupat, are imense atribuții pentru binele țării, și nu are răgazul necesar să rămână mai multă vreme împreună cu noi dar îi mulțumim…

În tot periplul competitiv, dramaturgic, de etalare a ,,evlaviei” ca pe o ținută de firmă la modă, politrucul speră ca demiurgul minții sale viciate de narcisism și bani, să-i convertească închinăciunile de paradă în voturi. La astfel de personaje, până și crucea este tranzacționabilă, trebuie să aducă niscai profit electoral.

I-ați văzut, oameni buni, o să-i mai zăriți pe farisei, nu au nicio legătură cu credința, evlavia, căința, rugăciunea pornită din suflet către Dumnezeu. Nu o înțeleg pentru că  nu-i văd profitul material direct în propriul buzunar, pentru ei totul este o afacere doar pentru voturi și beneficiile materiale ulterioare. Consideră că omul de rând este ușor de fentat și prostit.