Abia ne obișnuiserăm cu sărăcia, că a venit și diploma. Suntem primii în Uniunea Europeană la prețul electricității ajustat la puterea de cumpărare. Am ajuns în frunte, culmea, stingând becul și făcând economii la energie, fiindcă aceasta era soluția celor care au guvernat România.

În euro pe kilowatt-oră, irlandezii plătesc mai mult. Când prețul este însă pus lângă puterea de cumpărare, România îi întrece pe toți. Indicatorul nostru este de peste trei ori mai mare decât al Ungariei. Iar în primul semestru din 2026, prețul electricității pentru gospodării a crescut cu 51,6% față de aceeași perioadă din 2025. Adică, avem cea mai mare scumpire din UE.

Cum am ajuns aici? Plafonarea electricității a încetat la 1 iulie 2025. De la 1 august, TVA-ul a urcat de la 19% la 21%. Statul și-a mărit partea din factură tocmai când cetățeanului îi devenea mai greu s-o plătească. Admirabilă și cinică sincronizare.

Pentru cei săraci, ajutorul de 50 de lei lunar a devenit utilizabil abia din 23 septembrie, inclusiv pentru consumul din iulie și august. Scumpirea a venit taman la termen, pe când protecția socială, după aproape trei luni. Actualul tichet este prevăzut până la 31 decembrie 2026. Iarna, mai puțin familiarizată cu ordonanțele, continuă însă și după Revelion.

Între timp, la Cernavodă, ambele reactoare au fost oprite în vară din cauza nivelului scăzut al Dunării. Repornirea depinde de condițiile hidrologice. Pentru o țară care vorbește solemn despre independență energetică, avem cam multe speranțe puse în prognoza meteo.

Când soarele umple panourile, exportăm energie ieftină. Apoi, la vârful de seară, importăm scump. Bulgaria a avansat cu stocarea în baterii, noi încă plătim diferența dintre a produce curent și a-l avea atunci când trebuie.

Mă cutremură ușurința cu care toate acestea sunt coborâte pe spinarea omului de rând, sub forma unei noi obligații de a „se adapta”. Pensionarul să mai economisească, familia să mai renunțe, copilul să stingă lumina când iese din cameră și să deprindă cum e cu austeritatea din fragedă pruncie. La capătul fiecărei explicații sofisticate, tot mâna săracului ajunge la întrerupător, în timp ce „băieții deștepți” în continuare prosperă.

Puteți fi fanii anterioarei (trecutelor) guvernări, dar cam aceasta este realitatea prezentă a eficienței pe care ne-a lăsat-o și a reformelor pretinse și clamate. Acum însă, o luăm de la capăt cu noua guvernare a țării și spunem franc că este nevoie de ajutor social acordat la timp, de stocare și de producție disponibilă la orele cu consum mare, de termene și răspundere pentru întârzieri.

Până atunci, cetățeanul e singurul căruia i se cere zilnic dovada eficienței energetice, adică să trăiască tot mai puțin, ca să-i ajungă curentul.