I-am văzut pe unii, implicit politic, cum denaturează ideologic, triumfalist, creștinismul, credința în Dumnezeu. Sunt puși pe harță și sunt gata să le sară la beregata celor care nu le împărtășesc credința, gloriile pământești mărunte, opiniile. Practic, îl folosesc pe Dumnezeu ca port-drapel strict în interesul  personal. Ar săvârși omor pentru interesul lor, dând vina pe divinitate.

Feriți-vă de astfel de farsori și ignoranți, care-și fac capital electoral din ceea ce, oricum, nu înțeleg. Trufia, egoismul și egocentrismul, narcisismul și autoadulația, agresivitatea, conflictualitatea, tirania propriilor ambiții atotdominatoare, nu au nicio legătură cu  duhul sfânt, înțelepciunea ori spiritualitatea împărtășite biblic.

Credința mărturisită întru Cristos, Fecioara Maria și Dumnezeu, revelatorie, este întemeiată fundamental pe iubire, pe iubirea aproapelui. Matei 22:37-40: „Isus i-a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.” Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Prin rugăciune, introspecție și revelație, poți șlefui identitar această iubire extrapolând-o mântuitor către ceilalți.

„Puțini sunt cei aleși" (din Evanghelia după Matei 22:14) reflectă o realitate spirituală complexă care pune în balanță chemarea universală a lui Dumnezeu spre mântuire și răspunsul personal al fiecărei persoane la această provocare. Cu certitudine, Dumnezeu este mai interesat de calitatea credinței și angajamentului credincioșilor, decât de numărul lor. A fi „ales" implică o dedicare și o transformare interioară profundă. Iar aceasta nu se face nici prin autosuficiență, ură ori furie, în numele așa-zisei credințe, nici prin agresivitate sau prin chemare la război.