Dacă americanii își asediază democrația, noi ce să mai zicem?!
Șocant haosul din jurul Capitoliului SUA, simbol al celei mai evoluate democrații ale lumii, alimentând speculațiile privitoare la pericolul generării unui război civil american care ar fi destabilizator pentru echilibrul oricum fragil al puterilor politice și militare la nivel mondial.
În context și prin comparație, mi-am readus aminte de opinia pertinentă a scriitorului Liviu Rebreanu cu privire la mimetismul de fațadă, fragilitatea și precaritatea tentativelor de democrație și capitalism la nivelul României, pe care le-a criticat cu mai bine de un secol în urmă. Nu s-a schimbat ceva fundamental în această privință iar dacă americanii se răzvrătesc acum împotriva rezultatului alegerilor prezidențiale și șubrezesc stabilitatea democrației, ce așteptări să mai avem noi?
Lecturați:
„De o sută de ani se propovăduiește «europenizarea» noastră pe toate cărările. Oameni de Stat, scriitori, filosofi, artiști, încântați de binefacerile civilizației, ne-au impus tot ce s-a făcut aiurea în mod organic. Avem Constituție belgiană, legi franceze, parlamentarism britanic, literatură futuristă, pictori expresioniști, democrație, capitalism… Avem de toate și, totuși, simțim toți că n-avem nimic. Constituția noastră belgiană, legile noastre franceze, parlamentarismul nostru britanic au rămas vorbe goale, care se repetă papagalicește la întruniri și prin ziare; literatura și artele, cu cât mai extravagante, cu atât mai izolate și fără nicio înrâurire asupra celor cărora se adresează: democrația noastră nu trăiește decât în ideologia câtorva naivi, precum capitalismul nostru e un nume nou pentru vechea robie a celor mulți de către o mână de îndrăzneți”.