De Ziua Internațională a Educației, le doresc cadrelor didactice și nedidactice, elevilor și părinților acestora sănătate deplină și numai bine, la mulți ani! Să onorăm astăzi toți dascălii care dedică timp, energie și pasiune pentru a lumina mințile și a însufleți inimile copiilor și elevilor, plămădind generațiile viitorului României.
Academia Română a elaborat, în urmă cu câțiva ani, un studiu programatic extrem de important, intitulat „Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani”. În cadrul acestei strategii este cuprinsă și problema educației, a învățământului din România, pornindu-se în evaluare de la o serie de aspecte actuale defavorabile care privesc organizarea sistemului de învățământ și care se cuvin programatic corectate. Iată câteva dintre punctele slabe identificate…
Din păcate, nu a fost încă definit și asumat într-o manieră coparticipativă un adevărat proiect de țară pentru educație. Nu a fost identificată și conștientizată foarte clar imaginea marii grile de valori ce trebuie să însoțească formarea viitorului cetățean din România, a țintei viitorului – nu e clar nici pentru părinți, nici pentru profesori ce, cum și cât vrem să știe copiii noștri când vor ieși din școală sau dintr-un ciclu de învățare.
Educația românească s-a confruntat cu o serie de eșecuri care au traversat sistemul în ultima perioadă, probate prin rezultatele relativ slabe la testările internaționale ale OECD și UE.
Curriculumul școlar este perceput de către toți actorii implicați (elevi, profesori, părinți) ca fiind supraîncărcat și cu relevanță scăzută pentru viața de adult și piața muncii, iar curriculumul la decizia școlii este cvasi-inexistent, totodată flexibilitatea de integrare a disciplinelor foarte redusă.
În construcția sarcinilor de învățare este raportată prevalența informativă în detrimentul aceleia formative solicitate, atât de către instanțele pedagogice moderne, orientate către educație și dezvoltarea gândirii critice, cât și de către angajatori. Lipsa de continuitate în luarea deciziilor și subordonarea acestora politicului. Schimbarea continuă a factorilor de decizie și inconsistența acțiunilor susținute prin legi, care nu asigură continuitate și consecvență a determinat apariția fracturilor în sistemul de educație.
Să sperăm în zile mai bune pentru educație, în venituri decente pentru cadrele didactice și nedidactice, să nădăjduim că cei care guvernează România vor înțelege cândva că dacă educație nu e, nimic nu e…