Am ajuns, într-un mod rușinos, noi, cei care locuim în județele Mureș, Harghita și Covasna, să ne cerem scuze pentru că pretindem să ne fie respectate drepturile constituționale, ca români. În centrul țării, tot mai des, românilor care participă la concursurile pentru ocuparea unui post în cadrul unei instituții publice, li se pretinde să cunoască limba maghiară. În unele comunități, românii nu au nici măcar dreptul la educație în limba română, întrucât, chipurile, nu sunt destule solicitări pentru constituirea unei secții cu acest specific. Separatismele etnice în educație funcționează în schimb pe deplin. La manifestările publice, în comunitățile în care românii sunt minoritari, nu are acces și cultura, actul artistic în limba română, pentru că ar leza interesul electoral al primarului și al consiliului local. Se motivează astfel că limba română nu are adresant. În unitățile de învățământ de limbă maghiară, transformate în secții de propagandă politică, este denaturată istoria României și se pledează fățiș pentru autonomie teritorială pe criterii etnice și pentru așa-zisul „Ținut Secuiesc”, regăsit chiar în afișajele și panotajul informativ de la intrarea în școală. Politicienii maghiari își poartă campaniile electorale în același registru, asumând proiecte vizând divizarea etnică a învățământului de la cel primar, gimnazial, până la cel universitar, iar mass-media de limbă maghiară consfințește propagandistic consecvent această viziune separatistă etnic.
Dacă ai cumva tupeul, ca român, să pledezi împotriva segregaționismului, a iredentismului și etnocentrismului, a separatismului minoritar contagios și grețos, ești automat etichetat ca naționalist extremist și, eventual, șovin sau xenofob. Personal, am susținut dintotdeauna multi și pluriculturalismul, care reprezintă un filon de bogăție spirituală și de completitudine în spațiul transilvan. Voi promova în continuare comuniunea de valori identitare și climatul etnic frățesc care ar trebui să ne caracterizeze pe noi cei din inima României. Cu atât mai mult, voi susține prezervarea valorilor culturale și a identității spirituale pentru toți concetățenii, nediscriminatoriu în raport cu etnia lor, pornind însă de la o premisă fundamentală: respectul față de statul român.
Vă întreb însă, ce stat de drept al acestei lumi permite batjocura, disprețul și subminarea la adresa valorilor sale primordiale, ce stat îngăduie desconsiderarea și umilirea propriilor cetățeni?! Vă întreb de ce trebuie ca noi, românii din județele Mureș, Harghita și Covasna, să fim asimilați propagandistic așa-zisului „Ținut Secuiesc”, de ce îngăduie instituțiile statului român să ne fie încălcate drepturile constituționale și să fim batjocoriți în propria noastră țară?!
Vă prezint o mică mostră din atmosfera vitriolantă pe care încearcă politic unii să ne-o făurească la Târgu-Mureș. Redau conținutul unui articol care a fost publicat în cotidianul de limbă maghiară cu cel mai mare tiraj din județul Mureș. Este un articol răspuns la solicitarea unui consilier local, care a avut „nerușinarea și neobrăzarea” să pretindă unei primării, din imediata vecinătate a municipiului Târgu-Mureș, ca la o manifestare publică aniversară să asigure prezența pe scenă și a unor artiști de limbă română. Evident, solicitarea sa a fost respinsă și considerată inacceptabilă, din lipsă de resurse, dar iată ce replică a primit acel român minoritar din partea redactorului-șef al cotidianului maghiar:
„Fără protestele celor stabiliți aici din alte părți deja nu se pot desfășura normal nici măcar zilele satelor. Venetici străini de cultura și tradițiile comunității (maghiare n.m.) își revendică locul și ar reprograma chiar și ordinea dansurilor. Îmbrăcați în straie ce nu aparțin acestor meleaguri, ei doresc să-și demonstreze – inclusiv lor înșiși – prezența istorică. Dar ei s-au așezat aici abia de un deceniu sau două, aduși de febra dezvoltărilor imobiliare mai avantajoase. Degenerarea satelor cu majoritate maghiară din jurul municipiului Târgu-Mureș a căpătat o amploare îngrijorătoare. În timp ce noi ne plângem doar că pierdem teren în fosta capitală a secuimii, încetul cu încetul pierdem și mediul dătător de viață al localităților periurbane. Corunca este poate cel mai strident caz. În urmă cu 25 de ani, prezența celor de limbă maternă română nu atingea nici măcar trei la sută, în prezent se apropie periculos de raportul 50-50%. Iar acest fapt indică pentru noi nu o remiză, ci un meci pierdut. Cuantificabil și în bani. Fiindcă ei revendică utilități și drumuri asfaltate către șireagurile de vile răsărite din pământul arabil. Pe bună dreptate, este dreptul lor de cetățean contribuabil, dar și „băștinașii” cu vechime de generații își au așteptările lor îndreptățite. Locuitorii acestei localități pașnice până-n prezent ar dori să evite „joaca” inutilă de-a excluderea etnică. Acum ei sunt cei obligați să-și ceară scuze de la cei care s-au stabilit aici recent. Avocații nepoftiți ai acestora din urmă au denunțat primăria, încă de anul trecut, atât la corpul de control al Prefecturii, cât și la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Acum deja își ascut condeiul înainte de sărbătoarea de luna următoare. Nu este exclus să ne putem aștepta la o campanie mai dârză. Doar se știe că aceste manifestări de zilele satului constituie numai un pretext în lupta pentru slăbirea conducerii comunei, pentru preluarea scaunelor de primar și de consilieri (de către români n.m.). Deoarece locuitorii cartierelor de vile înființate de-a lungul drumului european sunt atâta de străini locului, încât nici măcar n-au umblat încă în centrul satului. Nu le pică în drum. Majoritatea lor își duc copiii în școlile din oraș. La sfârșit de săptămână se simt acasă în satele lor din Câmpia Transilvaniei și de pe Valea Gurghiului, nu în această comunitate secuiască. Însă din păcate calul troian a fost deja introdus pe furiș în grădina castelului Toldalagi, aflat în paragină. Cu toate acestea încă nu e totul pierdut, iar universitatea Sapientia poate contribui la reînnoirea caracterului maghiar al așezării nu numai prin spiritualitatea sa, ci și prin evenimentele, investițiile sale ce servesc păstrarea comunității. Doar-doar Corunca nici în următoarele decenii nu se va dovedi veriga slabă din lanțul localităților periurbane” – conchide autorul.
Aviz necunoscătorilor: nu, acesta nu este un articol scris la vremea ocupării Ardealului în urma Dictatului de la Viena! Este un mesaj actual, al zilelor noastre, care vădește pe deplin unele mentalități și complexe minoritare, circumscrise unei pretinse și adesea clamate nerealist toleranțe etnice. Iar autorul nu este vreun extremist cu creierul spălat de manipulări și îndoctrinări, ci este redactorul șef al ziarului mureșean „Nepujsag”, care, pesemne, reflectă o stare de spirit pe placul cititorilor săi. Iar astfel de mesaje abundă în comunicarea interetnică și multiculturală, fiind adesea convertite în capital politic electoral pentru cei cărora nu le pasă că semănând constant vânt(uri), riscă să culeagă furtună.
Așadar, românii au ajuns „venetici străini” în propria lor țară. Ei nu au voie să se stabilească unde cred de cuviință, întrucât perturbă configurația etnică a unor localități și slăbesc conducerea acestora, aspirând cu nesimțire la preluarea funcțiilor de primar și consilieri. Ba mai mult, au și neobrăzarea să pretindă manifestări publice în limba română, cu ocazia unor evenimente aniversare locale… Aceasta este, de fapt, rețeta „toleranței” minoritare cu care au fost tratați si izgoniți românii din județele Harghita și Covasna. Din fericire, până acum, în județul Mureș nu a avut succes…