În fiecare zi, în spațiul public, românii sunt provocați să urască, să fie negativiști, să se revolte, este cultivată disoluția valorilor, neîncrederea, răzvrătirea împotriva liderilor, suntem cu toții înveninați, sugestionați contestatar, manipulați, îndemnați să fim răi, intoleranți, să ne radicalizăm atitudinile anarhic. O bulversare copleșitoare ne risipește reperele identitare, anihilează orice rezistență culturală, ne alienează și îndepărtează de forța coeziunii, a solidarității, de mândria apartenenței naționale, care s-ar cuveni să ne fie lumină călăuzitoare… Toate canalele comunicării publice concurează la această subminare degenerescentă, deopotrivă mass-media și spațiul virtual inflamat contagios, știrile preponderent negative, căutat sordide, care parcurg consecvent în mare viteză actualitatea cotidiană, conflictualitățile de rang înalt, scandalurile instituționale nesfârșite și corupția atotcopleșitoare, bălăcăreala politică perpetuă și absența oricărei mize naționale asumate majoritar…
Suntem cu toții de vină, câtă vreme ne lăsăm virusați, infectați, covârșiți de acest mediu toxic al comunicării. Mai grav, când acceptăm apatici și areactiv acest registru al existenței fatalist. Când chiar pricepem ce se întâmplă și înțelegem că ne aflăm pe un drum greșit, mărginindu-ne însă victimizant să criticăm distant și doct, fără să încercăm măcar a primeni ceva. Nu e în regulă când românii devin proprii lor dușmani, când partizanatele politice sau de orice fel îi dezbină antagonic, în inamici ireconciliabili, iar țara devine câmpul de luptă al prăbușirii tuturor și mai ales al identității naționale…
Ia priviți cu toții în jur! Nu mai avem înaintemergători ca neam, nu mai sunt personalități valide, oameni valoroși neponegriți, nepuși la stâlpul infamiei publice, nici în cultură, nici în economie, nici în politică, românii nu mai cred în nimeni și nimic! Au ajuns să conteste până și biserica! Spre ce credeți că ne îndreptăm într-o astfel de derivă morală fundamentală?! Vă întreb, fiindcă la vârful țării se vorbește prea mult de reforme perpetue, de o nouă clasă politică, de eliminarea corupției și un necesar restart moral și, evident, nu se întâmplă nimic concret. Iar demagogia continuă să-i împartă pe români în tabere ostilizate, fie pe stânga, fie pe dreapta… Când va deveni totuși prioritar interesul național, nu cel declamat ipocrit și fanfaronic, ci asumat realist prin materializarea unor proiecte naționale importante spre binele, bunăstarea, prosperitatea acestei țări și a cetățenilor săi?!
Constat că, acum, după alegerile locale, în loc să se construiască onest majorități politice întemeiate pe asumarea unor proiecte sigure care să materializeze mai binele comunității, se poartă negocieri ale unora, menite a-i izola politic pe ceilalți. Programele de dezvoltare, stabilitatea politică, siguranța și liniștea comunităților, nu au nicio relevanță într-o astfel de abordare. Trebuie ca unii să le plătească polițe politice celorlalți, să le arate lor cine e mai tare, să-i umilească și să le rupă gâtul adversarilor cu furie oarbă. Aceasta este cultura politică a unora dintre cei aflați la cârma țării și implicit tonalitatea pe care o impun, prin extrapolare, celor din subordinea lor politică, și ne mirăm că nu se schimbă nimic fundamental în existența noastră.
Câtă vreme nu va prima înțelepciunea la nivelul liderilor din cârmuirea țării, nu vom reuși să devenim nici mai buni, nici mai îngăduitori, nici toleranți și nicidecum mai responsabili în abordarea realităților naționale. Nu vom ști să ne utilizăm eficient resursele și, categoric, nu vom reuși să materializăm ceea ce ne unește competitiv. Problema e că nici măcar nu învățăm din propriile greșeli…