Am afirmat public răspicat în nenumărate rânduri, înainte, în timpul și după campaniile electorale (2024-2025) – se poate lesne verifica -, susținând că, indiferent cine va ajunge la guvernarea României în acest an, va fi obligat să asume măsuri economice dure, de austeritate, care vor afecta grav majoritatea românilor. În acest timp, liderii PSD-PNL prezentau grafice, sondaje și statistici care glorificau bunul mers, creșterea economiei României, pe baza cărora au promovat sporiri de salarii și pensii, noi privilegii pentru propria clientelă de partid, fără niciun discernământ și fără să realizeze vreo reformă structurală instituțională de fond, bazată pe necesara eficiență, primenire funcțională a statului.

Mai precis, deși cunoșteau realitatea pe care Ministerul Finanțelor le-o livra informativ prin poșta secretă inter-instituțională (ascunsă de cunoașterea cetățeanului contribuabil), atât premierii Nicu și Marcel, deopotrivă ex-președintele voiajor Johannis, au preferat să acorde „mită electorală” românilor, îndatorând și împrumutând țara iresponsabil, sperând că astfel vor fi perpetuați la conducerea acesteia și își vor vedea în continuare de propriile interese, buzunare, demagogie, manipulare și minciună pentru a prospera.

Acum, românii se oftică, se plâng, sunt iritați, supărați, chiar furioși, dar cei mai mulți au preferat și i-au votat majoritar la alegerile locale și generale tocmai pe cei din PSD și PNL. În acest fel, s-a configurat și perpetuat cam aceeași guvernare, pe baza aceleiași majorități parlamentare, la care s-a alăturat oficial UDMR (care oricum era și anterior parte a guvernării prin funcțiile ocupate disimulat, „sub acoperire”).

Așadar, rezumând, e cazul să ne uităm în oglinda acestui popor, pe baza alegerilor pe care le face. Românii preferă să voteze majoritar consecvent politicieni care îi mint, care le promit și îi amăgesc, se lasă conduși de cameleoni populiști, oportuniști, profitori, demagogi și manipulatori, de regulă guralivi, actori politici plini de sine, lipsiți de empatie pentru popor și cei necăjiți, de regulă orbiți de trufia rezultată din lăcomie, îmbuibare și propriul narcisism.

Nu se uită nici la pregătirea profesională a politicianului pe care îl votează, nici la experiență, nici măcar la cinstea acestuia, la calitățile etice, morale, la ce a demonstrat în viața sa pentru a fi demn să ajungă lider, reper, model al demnității pentru comunitate. Principiul este că, evident, „a furat dar totuși a mai făcut câte ceva pentru cei pe care îi conduce și reprezintă”.

Prin urmare, dacă nu sunt votați cei care transmit în spațiul public adevărul, întotdeauna, oricât de dureros ar fi, demnitatea, cinstea, corectitudinea, și sunt preferați majoritar consecvent (în ultimele trei decenii și jumătate) demagogii, mincinoșii, cameleonii, cei care promit aiurea, înșală și sunt capabili de orice pentru propriile buzunare, interese și profit, de unde atâta mirare, furie și supărare la acest popor?