Astăzi, de Ziua Internațională a Poeziei, vă dedic una dintre poeziile mele din volumul „Căința de a fi”. Nu uitați să iubiți (implicit poezia) și vă doresc, la rândul vostru, să fiți iubiți, dragi prieteni!\Evadatul\În noaptea asta voi fi un rebel
Te voi cuprinde de printre stihii
Și nu voi cenzura trăiri defel
Printre săruturi vom da ghes la anarhii…
Vreau vinul tandru să ne-ocârmuiască
Printre miresme dulci de liliac
Și ochii tăi divini să mă vrăjească
Să-mi fugărească ritmul cardiac.
Îmi este timpul captiv în realitate
Și mintea zdrențuită conformist
M-am săturat să încropesc banalitate
Iar viața să mă râdă zeflemist.
Uite, acum mă las sedus de întuneric
Din părul tău mirajul îl pândesc
O noapte-i veșnicia conturului himeric
Cu șoapta ta visarea o sădesc.
Ce naiba ne zdrelim cu-atâtea adevăruri
Când cugetu-i din naștere-ndoit
Pentru o cultură ele sunt simboluri
Pentru un suflet poate sunt nimic…
De ce și Bachus nu vrea să renunțe
Și tot frământă deslușiri mioape
L-aș pune cu genunchii pe grăunțe
S-adape doar filosofiile șchioape.
Vreau doar cu tine să îmbăt limanul
Al jumătății mele de întuneric
Să împletim miraculos elanul
De-a evada măiastru în feeric.
Ce calde sunt broboanele de viață
Când cu ecou îți picură pe trup
Cad din neantul dens precum o ceață
Și fiecare strop cu buzele-l astup.
E noaptea asta muzica din sânge
Noi două trupuri captive în vârtej
Mă las în voia vinului ce plânge
Și reverii încalec ca-n manej.
Vă uit pe toți, nu mai există nimeni
În caruselul viețuirii strâmt
Chiar de privesc nu mai văd oameni
Și nu mai simt niciun pământ.