În fiecare an, asistăm neputincioși la degradarea constantă și aparent irepresibilă a învățământului românesc. Din păcate, dincolo de spectacolul declarativ constant al reformelor politicianiste, menite a primeni sistemul actual de învățământ, rămân rezultatele concrete ale testelor naționale invalidând practic orice speranță de mai bine. Și în acest an, la simularea Evaluării Naționale pentru elevii clasei a VIII-a din anul școlar 2015 – 2016 (care a avut loc în perioada 22 – 24 februarie), rezultatele obținute de elevi la nivel național l-au determinat pe actualul ministru al Educației, Adrian Curaj, să declare public că acestea „ne arata o imagine care nu poate sa nu ne îngrijoreze”. Ne aflăm în mod cert pe un drum greșit…
Rolul acestor simulări, atât la evaluarea națională, cât și la bacalaureat, este teoretic unul reglator, în sensul identificării de către elevi, profesori și părinți, a nivelului real de pregătire atins până la momentul testelor pentru ca, mai apoi, să se poată stabili individual planuri corectoare, de remediere a aspectelor negative constatate. Din păcate, s-a dovedit că, între vorbe și fapte, este o prăpastie tot mai periculoasă și adâncă în învățământul românesc.
Premergător acestei evaluări, după ce au văzut subiectele de examen, cadrele didactice susțineau că Ministerul Educației a propus în acest an subiecte ușoare, tocmai pentru a crește rata de promovare a elevilor. Chiar așa stând lucrurile, rezultatele obținute nu sunt deloc încurajatoare pentru nivelul de pregătire actual al elevilor, din contră… Doar 73.342 de elevi de clasa a VIII-a, reprezentând 44,05% din total, au obținut medii peste 5 la simularea probelor din cadrul Evaluării Naționale. În ceea ce privește rezultatele pe discipline, se constată că procentul notelor peste 5 a fost de 60,54% la proba de Limba si literatura româna, respectiv de doar 32,60% la matematica.
Din păcate, de aproape 20 de ani, susțin chiar profesorii implicați în corectarea lucrărilor, nimeni din minister nu a schimbat programa evaluărilor de la finalul claselor a VIII-a, iar copiii au ajuns să învețe modele de subiecte pe dinafară. Deși este conceput ca un examen care să le verifice cunoștințele acumulate în anii de gimnaziu, Evaluarea Națională de la clasa a 8-a nu face decât să umfle notele elevilor și să uniformizeze rezultatele. Or, chiar „umflate” rezultatele obținute sunt de-a dreptul rușinoase și îngrijorătoare: doar șapte medii de 10, în timp ce mediile cele mai multe sunt între 5 și 5.99 (22.422), între 6 și 6,99 (19.109 medii).
Se vorbește de foarte multă vreme, în spațiul public, despre faptul că actualul sistem de învățământ continuă să aibă un curriculum greoi, o programă care nu dă timp nici elevului, nici profesorului să fixeze cunoștințele, în timp ce școala devine un slalom printre materii iar profesorul este obligat să bifeze programa, îngropat în birocrație. O spun deopotrivă profesorii, elevii și părinții. Nu se face însă nimic semnificativ pentru o veritabilă resurecție a învățământului.
Pe de altă parte, constatăm discordanța dintre valorile promovate de școală și valorile promovate de societatea românească. În rândul multelor probleme sesizate de practicieni ai sistemului și publicate constant în revista „Tribuna învățământului” sau reflectate consecvent prin mass-media, regăsim lipsa de continuitate și coerență a politicii școlare. Fiecare nouă guvernare postdecembristă a promovat politicile sale proprii în domeniul învățământului, de multe ori acestea fiind total opuse. În pofida semnării celebrului Pact Național pentru Educație (2008) de către reprezentanții tuturor partidelor parlamentare și adoptării Legii Educației Naționale (2011), care prevedeau alocarea a minimum 6% din PIB pentru Educație, situația nu s-a îmbunătățit simțitor, învățământul continuând să fie un fel de paria al societății iar guvernanții au continuat să ignore recomandarea întemeietorului pedagogiei moderne, Johannis Amos Comenius, care scria că „Neglijarea educației este ruinarea oamenilor, a familiilor și a statelor” (studiu prof. Aurel Dumitrescu, Școala Gimnazială nr. 1, Jilava, în „Tribuna Învățământului”).
O altă cauză a șubrezirii învățământului românesc o constituie lipsa de pragmatism și supraîncărcarea elevilor din cauza, pe de o parte, a reducerii numărului de ore pe an destinate învățăturii, pe de altă parte, a adoptării unor programe stufoase neadecvate vârstei copiilor. Li se cere elevilor să-și însușească cunoștințe care nu le vor fi de folos niciodată în viață, în loc să se pună accentul pe obținerea și fixarea temeinică a unor cunoștințe și competențe real folositoare. Constatăm, de asemenea, demotivarea salarială a cadrelor didactice și un statut profesional incert, adeseori lipsit de respectul cuvenit, care se reflectă concomitent în scăderea calitativă a pregătirii elevilor.
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ consideră că trebuie, în primul rând, regândite programele școlare, dar și sistemul de evaluare a elevilor, la toate nivelurile. Actualele programe școlare pun accentul pe latura informativă a elevilor și mai puțin pe cea formativă, iar prin evaluarea elevilor se urmărește, preponderent, ceea ce au reținut aceștia și nu capacitatea lor de a aplica practic cunoștințele acumulate. La nivelul unităților de învățământ sunt constituite peste 40 de comisii, din care personalul didactic trebuie să facă parte, în cadrul cărora se întocmesc diferite documente și evidențe — peste 400 — , majoritatea fără nici o însemnătate și utilitate practică și care nu fac decât să îngreuneze activitatea personalului didactic, în detrimentul calității actului educațional. Birocrația din sistem a ajuns la cote inimaginabile și acest flagel trebuie să înceteze, susțin reprezentanții Federației Sindicatelor Libere din Învățământ! Aude însă cineva cu forță de decizie și responsabilitate acest apel? Până acum, evident, nu!
O altă cauză invocată pentru ineficiența actualului sistem educativ o constituie și absența sau precaritatea modelelor pozitive demne de urmat pentru tânăra generație. Mass-media promovează intens modelele negative, personaje parvenite, „ciocoi de tip nou”, inducând ideea că succesul în viață nu se obține prin muncă tenace, ci prin speculații, noroc și „învârteli”. Ba mai mult, munca este disprețuită, iar cei care învață sunt mai degrabă desconsiderați și nu constituie modele demne de urmat.
Iată ce alte multe hibe ale învățământului au identificat, prin intermediul diverselor forumuri de dezbateri și rețele electronice de socializare, simplii cetățeni ai acestei țări: «prea multă teorie…; pilele, șmenurile, orele particulare, chiulul profilor de la ore; șpaga, lipsa unui orizont clar, lipsa de disciplină în interiorul unităților de învățământ; superficialitatea, interesul pentru diplomă mai mare decât pentru cunoștințele practice; stilul de a racola elevii la pregătire în particular al profesorilor; schimbările prea dese de sistem; lipsa de viziune, incompatibilitatea planificării și a programului de învățământ cu cerințele de pe piața muncii, slaba pregătire practică; manualele alternative care fac capul varză elevilor (pentru că cineva a descoperit că se pot face bani frumoși chiar jucându-te cu viitorul unor generații și al unei națiuni); stilul romanesc de a ști din toate cate puțin și materia inutilă pe care elevii sunt forțați sa o asimileze cu bună știință că nu le va folosi mai departe» etc.
Vorbim de aproape aceleași probleme, de mai bine de un sfert de secol, într-un sistem de învățământ pe deplin original românesc. Până când?!