Până în anul 2000, nu s-a știut aproape nimic despre scriitorul, poetul și epigramistul Ion Pena. După război, în perioada 1945-1989, scriitorul a fost consemnat de ciracii cenzurii comuniste în „fondul special al scriitorilor interziși”.

Se împlinesc 111 ani de la nașterea sa (25 august 1911), într-o familie de țărani din județul Teleorman. În „Universul literar”, suplimentul celui mai popular și influent ziar din perioada interbelicǎ, „Universul”, Ion Pena era catalogat „Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalți.”

A trecut în veșnicie la 29 iulie 1944, fiind înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia. Fie-i memoria binecuvântată…

Iată câteva dintre creațiile sale, poezie și epigrame, care-i pun în lumină spiritul creativ și care sper să vă însuflețească spiritual.

Alpinism

Pe piscuri goale, fără viață,

Unde nici vulturi nu s’avântă

Eu mi-am târât povara sfântă

A trupului flămând de viață.

Cu patimă m-am strâns pe stâncă

Strângând spasmodic piatra tare …

Și-i drept că gura-mi, nu arare

Cerșea un sprijin de la stâncă.

Prăpăstii mi-au surâs sarcastic,

Guri de-abia înfiorătoare,

Dar prins de culme cu ardoare,

Am râs și eu – la fel – sarcastic …

Extraordinar

Nu cred în semne și minuni,

Cum alții’n orice bagatelă,

Dar ieri văzui pe domnul Iorga

… Fără eterna sa umbrelă.

Unui bard

Ți-am văzut mai ieri nevasta

Într-un magazin de mode

Și-am ghicit pe loc năpasta:

Nu te-achiți cu zece ode!

Undeva, într-o iarnă

Burghezii discutau sonor

Despre poetul urbei lor:

-Auzi, să doarmă fără foc,

Ce insensibil dobitoc!

Unei doamne

De patruzeci de ani în șir

O felicit de ziua ei.

De patruzeci - ca un martir

Și ea susține că de… trei!

Furnicăi, pe marginea fabulei cu greierul

În veci rămâi stigmatizată

Că, egoistă, îngâmfată,

Și cu avere… o comoară,

Lăsat-ai artele să moară.

Pe mormântul unuia

În acest sărac cavou

Odihnește un erou.

Fapta lui e uimitoare:

A ‘ndrăznit să se însoare…

Pe mormântul unei avocate

Aici zace, resemnată,

O femeie avocată.

E minune-adevărată

C-a tăcut și ea odată…

Unui ginere

Dându-i-se să aleagă

Omului, un căpătâi,

Între viperă și soacră

A ales pe cea dintâi…