De câte ori ajung reprezentanții UDMR să conducă Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, începe circul național. De curând, s-a pus în dezbatere din nou o taxă suplimentară pentru poluare, fostă timbru de mediu pentru autovehicule sau taxă de primă înmatriculare, invalidată anterior la nivelul Uniunii Europene. E din nou pe rol…
Acum, ministrul Mediului, Tanczos Barna, este chitit să întoarcă România cu un deceniu și jumătate în urmă pregătindu-se să modifice legislația privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.
Anterior, pe această rețetă, o societate comercială din Harghita, din siajul UDMR, s-a îmbogățit în județul Mureș administrând ariile naturale protejate, iar managerul acesteia, la data în care încheia cu ministerul contractul de administrare, nu avea măcar o reprezentanță, vreun sediu sau vreun angajat în județul Mureș. Asta nu l-a împiedicat ca, în doar doi ani, din acest „business” profitabil să-și cumpere un avion.
Între timp, proprietarilor mureșeni de terenuri cu vegetație forestieră, păduri și pășuni li s-au impus restricții severe în administrarea propriilor proprietăți și taxe peste taxe pentru orice activitate pe propriile terenuri. Ba, chiar băieții cei „deștepți”, coordonați de udemeriști, mai precis deveniți „rangeri”, le-au limitat la câteva kilograme pe an recoltarea de ciuperci, fructe de pădure sau efectuarea de activități turistice pe propriile proprietăți, de pe urma cărora localnicii își câștigă traiul de zi cu zi și pentru care plătesc taxe și impozite statului român. Proprietarii nu puteau nici măcar să ridice din pădurile lor lemnul aferent doborâturilor de vânt, fără aprobare și fără a plăti o taxă administratorului ariei protejate. Timp în care, pe acest „plan de management” spectaculos, respectivul administrator a mai încasat niște milioane de euro, bani europeni. Trai, neneacă!
Am fost solidar cu Asociația Proprietarilor de Pășuni, Terenuri Forestiere și Agricole Defileul Mureșului, precum și cu primăriile Deda, Răstolița, Stânceni și Lunca Bradului care s-au judecat câțiva ani cu respectivul administrator dar și cu Ministerul Mediului și au avut câștig de cauză.
Acum, noul ministru udemerist revine asupra instituirii regimului de arie protejată pentru Parcul Natural Defileul Mureșului Superior, a Sitului Natura 2000 SCI Călimani-Gurghiul și SPA Depresiunea Gurghiului, care din start s-a făcut în mod arbitrar incluzând toate proprietățile particulare intravilane si extravilane. Limitările aduse dreptului de proprietate pot fi asimilate în unele situații chiar exproprierilor, deși nu s-au declanșat oficial proceduri legale în acest sens. Însă, instituțiile statului au restrâns în mod semnificativ și nedrept dreptul de proprietate garantat de art. 44 din Constituția României („Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”).
Astfel, potrivit jurisprudenței CEDO, există o expropriere atunci când, deși persoana rămâne formal proprietar al bunului, ea nu mai dispune de elementele esențiale ale dreptului de proprietate, pe care, deși teoretic îl are, practic nu îl poate exercita. Tot astfel, constituie o privare de proprietate imposibilitatea proprietarului formal al unui imobil de a-l folosi, din cauza unor interdicții statale.
Includerea satelor, gospodăriilor oamenilor într-un parc natural, sau impunerea unor sarcini stricte de conservare a habitatelor naturale, nu se justifică. Teritoriul comunelor și așezările gospodărești aferente reprezintă medii antropice.
Atenție, nu contest importanța aplicării unor măsuri specifice privind ocrotirea pădurilor, a florei și a faunei din zonă! Consider însă că, simultan, ar trebui să se adopte și măsuri compensatorii, menite să le asigure proprietarilor de terenuri, locuitorilor și firmelor din acest areal o sursă de venit și subzistență.
Lăsați afacerile în interesul clientelei de partid, domnule ministru Tanczos Barna, și nu profitați politic speculativ de proprietățile acestor oameni necăjiți care, din păcate, de trei decenii încoace sunt victime ale prăbușirii economice a zonei, nu au variante alternative de locuri de muncă, nici vreo altă sursă sigură de venit, în afara silviculturii.
Adresez o petiție Guvernului, Parlamentului României în acest sens și sper să fie blocat noul demers legislativ speculativ, menit doar să umple buzunarele firmelor de casă ale celor care conduc actualmente Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor.