Din vina ta!
Zic unii în cor că economic e mai bine
Să fie tot românul suveran,
Dar primenirea țării nu de asta ține
Problema e trădarea și lupta pe „ciolan”.
Priviți în jur, e-n vrajbă fratele cu frate,
Stă ochiul dracului momeală la apel
Iar crucile nu mai sunt creștinești, curate,
S-au aurit dar suferința pierzaniei e la fel.
Unde te duci străine, căutător de glorii?
De ce îți pierzi cărarea salvării spre înalt?
Că-n ale divinului râvnite teritorii
Nu-ți cumperi loc și nu ajungi prin salt.
Egoist și lacom, mânat de vise sterpe,
De preamăriri și aburcări fără de carte,
Un veac tehnologic bolnav, căznite trepte,
Risipitor de suflet searbăd și năzuiri deșarte.
Și vine moartea pe furiș
Rămâi cu bani-n ascunziș,
Nu ai știut că averea ta
Era doar suflet ce pierea
Din vina ta, din vina ta…