Nimic nou sub soare, doar cei din Ministerul Afacerilor Externe din România se fac că lucrează și scot de formă limba către diplomații Ungariei. Minune mare, fraților! Li s-a învârtoșat demnitatea unora care taie frunze la câini prin conducerea acestei instituții de zeci de ani, după ce au fost sesizați, implicit prin mass-media, că nici nu i s-a prea uscat cerneala pe numirea ca președinte al Ungariei și dna Katalin Novak a descălecat în centrul României, pardon, în Transilvania după cum a anunțat, ignorându-i, sfidându-i pe oficialii țării noastre, nesemnificativi, întâlnindu-se exclusiv cu reprezentanții UDMR (e drept, unii cu calități de înalți demnitari în guvernarea și Parlamentul României). Le-a transmis prin Facebook tuturor, mai apoi, că își asumă calitatea de „reprezentant al tuturor maghiarilor, indiferent unde aceștia locuiesc, în interiorul sau în exteriorul granițelor Ungariei”.
Mno, ce să facă și zică, de complezență, în replică, ai noștri cutezători bărbați de stat care, de altfel, s-au cam obișnuit și rutinat, asaltați consecvent de provocările, directe și indirecte, etnocentriste, separatiste, revizioniste, autonomiste ale vecinilor noștri?! E drept, ne-am cam săturat și noi, plebea, de poziția de ghiocel a diplomației românești. Însă, aflăm marea realizare, „curajul” nostru diplomaticesc, anume că un amărât de „secretăraș” de stat a fost pus să-l contacteze pe ambasadorul Ungariei și să-i transmită „preocuparea” părții române față de declarația de mai sus a președintelui Ungariei”.
Măi, câte râme „preocupate” scormonesc și șubrezesc temelia patriei, în timp ce Transilvania este silențios cumpărată pe bucăți, vândută de politruci pe șperți, aservită intereselor economice ale Ungariei. Ce credeți că se urmărește pe termen lung și ce poate urma? Ai noștri se fac că lucrează prin MAE. De vajnici ce sunt nici nu-și dau seama că prin declarații de complezență, umile și „preocupate”, devin chiar ridicoli și penibili.
Păi, majoritatea maghiarilor din România au dobândit și cetățenia Ungariei, implicit toți cei din UDMR instalați la cârma nației noastre, și au jurat hotărât credință, loialitate statului ungar. Prin urmare, președintele Ungariei, cât se poate de firesc, este și reprezentantul lor, ca cetățeni ai Ungariei, precum și a majorității maghiarilor din România. Declarația dnei Katalin Novak corespunde așadar realității zilelor noastre. În mod bizar și pe măsura „vânjoșilor” noștri guvernanți, unii conetnici, s-a demonstrat cu prisos, sunt premiați ca eroi de către autoritățile statului vecin pentru atentate teroriste în România, alții, mai nou, întorc spatele când este intonat Imnul Național al României sau preferă să cânte după ureche un alt imn, al așa-zisului Ținut Secuiesc, alții la manifestări oficiale arborează doar Drapelul Ungariei și însemnul pretinsului Ținut Secuiesc. Cum, unde? În România. Adică, nu au nicio treabă cu „preocuparea” celor din MAE, nici cu limba română, după cum la fel s-a demonstrat consecvent prin „secuime”, întrucât servesc cu perfidie interesele și politica revizionistă a Ungariei.
Reverberez de multă vreme aceste realități, bagatelizate prin politica Capitalei, la fel ca mulți patrioți români trăitori pe aceste meleaguri mult râvnite din inima României. Mă tem că atunci când cei din fruntea statului român se vor trezi și vor înțelege profund și adecvat politica duplicitară, revizionistă, prietenia deloc întâmplătoare a Budapestei cu Kremlinul, va fi poate prea târziu…
Astăzi este însă o zi de sărbătoare creștinească. Pace, binecuvântare și înțelepciune le doresc tuturor celor care îi prăznuiesc pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, la mulți ani, celor care le purtați cu onoare, demnitate și mândrie numele! Doamne-ajută!