Drapelul României nu este o bucată de pânză colorată. Este o memorie verticală. Este țara ridicată deasupra frunților noastre, ca să nu uităm cât sânge a curs înainte ca noi să avem libertatea de a vorbi despre patrie.

La temelia sa nu stă zgomotul politic al zilei. Stau eroii. Tricolorul a trecut prin istorie ca un legământ. A fost acolo unde românii au învățat să nu mai fie risipiți. A fost martor al Unirii, al Independenței, al luptei pentru Statul Național, al României Mari. A stat lângă oameni care nu făceau spectacol din iubirea de țară, pentru că iubirea lor de țară era însăși viața lor. Nu pozau cu România. O purtau în suflete.

Privește astăzi cum arată Drapelul Național în mâinile unor oameni politici. Îl vei recunoaște ușor. Este același tricolor, dar nu mai acoperă sicrie de eroi. Acoperă podiumuri electorale. Flutură deasupra mitingurilor în care se vând promisiuni pe care nimeni nu intenționează să le onoreze. Apare pe afișe însoțit de chipuri care și-au construit cariere din dezbinarea acelorași români pe care pretind că îi iubesc.

Sub Drapel, se rup familii prin propagandă deliberată. Se creează inamici fictivi pentru a distrage atenția de la hoți reali. Se mimează patriotismul cu o meticulozitate de actori secunzi, în timp ce resursele țării dispar prin contracte netransparente și loialități cumpărate. Și totul se face cu tricolorul în mână.

Astăzi, de Ziua Drapelului Național, ar trebui să tăcem o clipă înainte de a vorbi despre România. Să ne întrebăm dacă suntem vrednici de culorile pe care le invocăm. Dacă în albastrul lui mai căutăm cerul, nu fanatismul. Dacă în galbenul lui mai vedem rodul muncii, nu lăcomia. Dacă în roșul lui mai simțim sângele eroilor, nu furia vulcanică a dezbinării.

Drapelul României nu cere spectacol. Cere demnitate. Nu cere isterie. Cere caracter.

Nu cere lozinci. Cere fapte. Nu cere adoratori de tribună. Cere români întregi la suflet. Un simbol național nu moare prin profanare. Moare prin indiferență. Moare când oamenii nu mai știu să facă diferența între cel care îl poartă și cel care îl merită.

La mulți ani, Tricolor românesc! La mulți ani celor care te cinstesc fără să te folosească propagandistic și manipulator! La mulți ani României care încă poate să-și regăsească demnitatea, dacă va avea curajul să-și apere Drapelul nu doar de dușmanii din afară, ci și de fariseii dinăuntru.