PMP a solicitat dezbaterea și respingerea Propunerii legislative privind consacrarea zilei de 15 Martie ca sărbătoare a comunității maghiare din România. Astăzi, cu excepția PMP, liderii celorlalte formațiuni politice au fost de acord ca acest proiect, care stă în așteptare din 2017 în Parlament, să fie întors la dezbatere în comisia de specialitate, care, de altfel, a formulat raport de respingere iar reprezentantul UDMR în această comisie a susținut că nu are nimic de modificat la proiect.
La 15 martie, prin acest proiect legislativ, UDMR dorește să se sărbătorească masacrul din anul revoluționar 1848, în care au fost uciși peste 40.000 români. Aveau o singură vină, nu acceptau să facă parte din regimul asupritor, opresiv, oferit de aristocrația maghiară. Între acești 40.000 de români, omorâți la comanda nobilimii ungurești și secuiești, sunt incluși: 4 prefecți (unul din județul pe care-l reprezint Mureș – prefectul Constantin Romanu-Vivu), alți 10 tribuni, 100 de centurioni căzuți în lupte, 100 de preoți și protopopi spânzurați, 300 de sate arse, restul românilor pieriți, tăiați, împușcați, spânzurați, căzuți în lupte…
Dacă anii revoluționari 1848-1849 pot fi considerați o „primăvară a popoarelor”, pentru românii din Transilvania a fost o lungă iarnă însângerată, din care românii au ieșit doar printr-un război revoluționar purtat împotriva asupritorilor lor de veacuri.
Să ne înțelegem, maghiarii au trei sărbători naționale anual. Pot alege oricare altă zi să sărbătorească. Nu putem însă uita, nici șterge cu buretele ce s-a întâmplat la 15 martie 1848, când, o dată cu revoluția pașoptistă din Ungaria, a început prigoana antiromânească, prin omoruri, schingiuiri, asuprire, batjocură și umilirea românilor transilvăneni.
Această zi de 15 martie a fost sărbătorită și până acum în România de către o semnificativă parte a minorității maghiare. Nu au existat piedici în această privință. Nu este nevoie de nicio lege pentru a ne fi impusă samavolnic, cu de-a sila, românilor și României.
Am solicitat imperativ în plenul Camerei Deputaților ca proiectul legislativ al UDMR să fie dezbătut și respins, așa cum s-a întâmplat și în Senat. Udemeriștii nu ar avea niciun succes în strategiile lor machiavelice, de subminare a statului român, dacă nu ar ajunge la înțelegeri, la complicități oneroase, trădătoare, cu politicienii care compun majorități parlamentare și guvernamentale, de trei decenii încoace. Cât de râmă politică, cât de ticălos poți să fii când le servești interesele celor care, de Ziua Națională a României, arborează drapele de doliu, nu respectă și nu recunosc Constituția, promovează susținut separatismul, autonomia teritorială, enclavizarea pe criterii etnice și vorbim de cetățeni ai României…
NU putem accepta niciodată instituirea prin lege a unei sărbători naționale, aburcate nesimțit pe moaștele, sacrificiul, lacrimile și suferințele de care au avut parte străbunii noștri, românii transilvăneni! Nu vom abdica, luptăm în continuare pentru România!