În anul 2012, scriitorul american David Quammen a publicat cartea intitulată „Spillover: Animal Infections and the Next Human Pandemic”.
În această lucrare consemnează intuitiv și predictiv: ,,Următoarea mare și ucigașă pandemie umană, cea care va ucide milioane de oameni, va fi cauzată de o nouă boală – oricum nouă pentru oameni. Bug-ul responsabil va fi ciudat, necunoscut, dar nu va veni din spațiul cosmic. Probabil că agentul patogen ucigaș – cel mai probabil un virus – se va revărsa asupra oamenilor de la un animal neuman”.
Natura ne vorbește, ne previne dumnezeiește prin vocile semenilor, rămâne doar să știm și să avem înțelepciunea necesară pentru a asculta, pentru a înțelege…
,,Din ce creatură inocentă, în ce peisaj îndepărtat, va ieși următorul mare virus? – se întreba în urmă cu opt ani David Quammen – Un rozător în sudul Chinei? O maimuță în Africa de Vest? Un liliac în Malaezia care se întâmplă să se culce deasupra unei ferme de porci, din care se exportă porci în Singapore? În această epocă a călătoriilor rapide între populațiile umane dense, o boală emergentă poate deveni globală în câteva ore. Dar de unde și cum va începe? Focarele recente oferă unele îndrumări, așa că am urmărit originile Ebola, Marburg, SARS, gripa aviară, boala Lyme și alte cazuri bizare de revărsare, inclusiv povestea sumbru și neașteptată despre modul în care SIDA a început de la un singur cimpanzeu camerunez.”
Iar, în concluzie, primim exact ceea ce merităm, după cum ne comportăm și tratăm natura, mediul…
”Invadăm pădurile tropicale și alte peisaje sălbatice, care adăpostesc atâtea specii de animale și plante – și în interiorul acelor creaturi, atât de mulți viruși necunoscuți. Tăiem copacii, ucidem animalele sau le punem în cuști și le trimitem în piețe. Perturbăm ecosistemele și scuturăm virușii de gazdele lor naturale. Când se întâmplă asta, virușii au nevoie de o nouă gazdă. Adesea, noi suntem.”