Guvernul înțelege educația ca pe o afacere, un fel de cumetrie politică a economiei noastre de „paiață”, o locație de gestiune a politicianismului care se cuvine musai eficientizată să aducă profit. Nu contează devălmășia din sistem, mita și hoțiile care jugulează tot mai șubrezita școală, nici calitatea devenită o fată morgana la catedră, nici salariile mizerabile ale dascălilor și personalului didactic, nici vocația cea „rara avis” rămasă cu nurii fără de căutare, nici delăsarea, greața, scârba, umilințele care devin tot mai copleșitoare pentru cei care mai există profesional de pe urma școlii… Nu contează nimic, Ponta și ai săi vor doar să stimuleze fabricile de diplome, să sporească numărul celor aproape analfabeți dar conștiincioși și abili cotizanți care te bat în diplome, grade și titulaturi obținute pe la neștiute „școli ale vieții”.
Cunoșteam un astfel de caz la Târgu-Mureș, omul avea două licențe în științe juridice și economie, vreo două masterate și tot pe atâtea doctorate. Era un potent om de afaceri și nu prea știa exact pe unde se situau universitățile pe care se presupunea că le-a parcurs. Dar era ambițul său, să-i bată pe toți ceilalți în diplome de studii. Ironia face că o universitate privată din Târgu-Mureș nu avea suficiente cadre calificate pentru a preda și, astfel, au apelat la managerul supertitrat să-i ajute. Evident, omul nu era capabil să predea nici măcar la clasele primare, însă a fost angajat cu statutul de cadru universitar asociat pentru a completa organigrama iar în locul său preda altcineva. S-a stins din viață de curând iar despre morți numai de bine…
Pare anecdotică relatarea dar, vă asigur, este absolut autentică. Guvernul Ponta vrea să sporească producția de astfel de „îndiplomați”. În viziunea originală a premierului care s-a făcut, la rândul său, remarcat printr-un plagiat ordinar – „nu credem că şcoala românească trebuie să fie o junglă în care doar cei puternici supravieţuiesc” – susține premierul, ci trebuie să fie, prin deducție logică, o bandă rulantă a milosteniei și a parcursului serafic pe care, în chip proletar, o urmează cu bine toți, în mod egal, doar că vor cotiza diferit la bugetul instituțiilor de învățământ, unii după înțelepciune, alții după putirința loazei. Adică, deștepții mai puțin sau deloc iar ceilalți… fără număr.
Sunt câteva din gândurile care mă răvășesc văzând mârșăvia cu care, fără vreo dezbatere și consultare publică, prin OUG 49/2014 se modifică peste noaptea din capul guvernanților Legea Educației Naționale. Sunt peste 90 de modificări pe care le aduce această ordonanță, niciuna nereprezentând de fapt vreo urgență. Printre paragrafele cheie se numără următoarele: persoanele fizice pot să înființeze o universitate, se dă undă verde la cea de-a treia sesiune de bacalaureat, concursul de ocupare a funcțiilor de director de școală este organizat de către inspectorate, președinții consiliilor de administrație din şcoli vor fi chiar directorii instituțiilor de învățământ, doctoratul se poate face şi la frecvență redusă, iar rectorii şi-ar putea prelungi mandatele pe termen nelimitat.
„Traduse”, toate privesc doar politizarea educației, posturi de conducere cu dedicație de la partid, stimularea mecanismelor de făcut bani contra diplome, bacalaureat pentru oricine la foc continuu, superficializarea studiilor doctorale și bagatelizarea elitelor, favorizarea instituțiilor de învățământ private ca entități preponderent comerciale, cu un grad redus de responsabilizare în privința misiunii asumate ș.a.
Este revoltător și înfiorător să constat aceste atentate grave la sănătatea morală și calitatea educației, totodată să văd apatia și timorarea în reacții publice a celor direct vizați de aceste mârșăvii. Mai există oare demnitate și onoare în educație, mai sunt ei dascălii, ca termen generic, înaintemergătorii binecuvântați învăluiți de lumina cunoașterii, exemplele și reperele fundamentale ale vieților noastre? Unde sunt și mai ales unde le este vocea și solidaritatea?